CSJ. Decizia nr. 3896/2003. Penal. Art.208, 209, 217 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3896/2003
Dosar nr.2153/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din 31 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Buzău, au fost condamnaţi inculpaţii:
- S.M. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., din două infracţiuni prevăzute de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. b) C. pen., şi la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni prevăzute de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Prin aceiaşi sentinţă, inculpatul S.M. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. (faptă comisă în luna martie 2001) şi la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod (faptă comisă în luna februarie 2002).
S-a constatat că celelalte infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiţionate pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 500 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Câmpina şi în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere şi 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită prin contopire, în total inculpatul având de executat 6 ani şi 6 luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 11 august 2002, la zi;
- S.V.A. prin schimbarea încadrării juridice, în sensul arătat pentru inculpatul S.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 9 august 2002, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la 425.204.322 lei despăgubiri civile către partea civilă S.N.I.F. Bucureşti, sucursala Buzău. Inculpatul S.M. a mai fost obligat la 75.922.460 lei despăgubiri civile către aceiaşi parte civilă şi la 5.000.000 lei, cu acelaşi titlu către partea civilă V.P.G.
S-a reţinut că, în noaptea de 23 martie 2002, inculpaţii S.M. şi S.V.A., împreună cu P.N. şi minorul S.L. (ultimii doi condamnaţi în altă cauză), au pătruns în staţia de pompare nr. 1 Măteşti unde au dezafectat 2 motoare electrice cărora cu ajutorul unui baros le-au scos rotoarele după care, inculpatul S.V.A. a distrus cu barosul mai multe bobine din cupru de la care inculpaţii au luat platbanda de aluminiu. Bunurile sustrase au fost cărate cu căruţa la P.N. acasă, după care au fost dezmembrate şi vândute, inculpaţii împărţind banii.
Anterior, în ziua de 17 martie 2002, inculpatul S.M. împreună cu P.N. au pătruns prin efracţie în incinta staţiei de pompare de unde au sustras prin smulgere conductorii din aluminiu de la tablourile electrice de comandă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 170 din 2 aprilie 2003, a admis apelul inculpatului S.M. şi a desfiinţat sentinţa în latură penală, în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă prin înlăturarea art. 34 C. pen., înlăturând şi măsura revocării suspendării condiţionate pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 500 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Câmpina. A redus pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat comisă în martie 2001 la 3 ani închisoare şi a constatat că această infracţiune este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării prin sentinţa penală nr. 500/2001 a Judecătoriei Câmpina. În temeiul art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare şi a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. A contopit apoi această pedeapsă cu pedepsele aplicate în cauză, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, a respins apelul inculpatului S.V.A.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, S.M. solicitând să fie achitat, întrucât nu a participat la săvârşirea faptelor, iar S.V.A. a solicitat reducerea pedepsei. În subsidiar, inculpatul S.M. a solicitat să-i fie redusă pedeapsa.
Recursurile inculpaţilor sunt neîntemeiate.
Şi în faţa instanţei de apel, inculpatul S.M. a susţinut că nu a participat la săvârşirea faptelor. Ca atare, invocând probele administrate în cauză (declaraţiile coinculpaţilor, ale martorilor, ale părţii vătămate şi procesul-verbal de recunoaştere a inculpatului din grup), instanţa a constatat că starea de fapt a fost corect reţinut, iar faptele inculpaţilor au fost bine încadrate în dispoziţiile legii.
În adevăr, din examinarea întregului material probator, se constată că inculpatul S.M. a participat la comiterea infracţiunilor de furt şi distrugere, apărarea sa, în sensul că în perioada respectivă a fost plecat din localitate, rămânând o simplă susţinere fără suport probator.
În ce priveşte pedepsele aplicate celor doi inculpaţi se reţine că instanţele au ţinut cont de modalitatea şi împrejurările în care aceştia au acţionat şi anume pe timp de noapte, în grup, antrenând în activitatea infracţională şi un minor, aspect ce agravează răspunderea lor penală. Au fost avute în vedere şi elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, cât şi antecedentele acestora.
În raport de aceste criterii, pedepsele aplicate au fost just individualizate, reducerea lor nejustificându-se.
Ambele instanţe au omis însă să constate că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.V.A., pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost graţiată integral şi condiţionat, potrivit art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, ceea ce conduce la concluzia că sub acest aspect recursul acestui inculpat este întemeiat.
Drept consecinţă, se va admite recursul inculpatului S.V.C., se vor casa hotărârile atacate numai cu privire la această omisiune şi înlăturându-se dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se va constata graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de distrugere, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, din care se va deduce la zi timpul arestării preventive.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor şi va fi respins recursul inculpatului S.M., care va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi onorariul avocatului din oficiu.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpatul S.V.A., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.V.A. împotriva deciziei penale nr. 170 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 20 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la omisiunea aplicării graţierii conform Legii nr. 543/2002.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. şi în baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.V.A. în baza art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 litera a C. pen., Inculpatul S.V.A. urmează să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 9 august 2002, la 19 septembrie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 170 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., timpul arestării preventive de la 11 august 2002, la 19 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat S.M. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului S.V.A., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3895/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3897/2003. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen. Recurs → |
|---|
