CSJ. Decizia nr. 3897/2003. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3897/2003
Dosar nr.1275/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 506 din 27 noiembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat inculpaţii:
1. S.E.G. la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 26 şi art. 27, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a computat detenţia preventivă la zi.
2. U.M.T. la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauza de faţă cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată aceleiaşi inculpate prin sentinţa penală nr. 358 din 10 februarie 1999 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin neapelare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 290 C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a dedus perioada executată, în temeiul mandatului de executare privind pedeapsa de 3 ani închisoare, de la 10 ianuarie 2002, la zi.
S-a anulat mandatul emis de Judecătoria Ploieşti, urmând a se emite un nou mandat, după rămânerea definitivă a sentinţei pronunţate în cauza de faţă.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. U.R. la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru un rest de 370 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 358/1999 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin neapelare, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în acte sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2) şi (3) şi art. 290, cu art. 33 lit. a) C. pen., rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, astfel că inculpatul va executa în final o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complimentară a degradării militare, precum şi dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În latura civilă, s-a constatat acoperit în parte prejudiciul cauzat părţii civile SC C.M. SA Buzău şi au mai fost obligaţi inculpaţii, în solidar, între ei şi solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC T.D. SRL Ploieşti să mai plătească 649.853.621 lei, din care 121.725.915 lei penalităţi de întârziere; s-a constatat acoperit în parte prin restituire, prejudiciul cauzat părţii civile SC A. SRL Bucureşti şi au mai fost obligaţi inculpaţii, tot în solidar, la 686.850.458 lei, din care 158.400.000 lei penalităţi de întârziere.
De asemenea, au mai fost obligaţi, în aceeaşi modalitate, inculpaţii şi cu partea responsabilă civilmente la 684.170.216 lei despăgubiri către partea civilă SC A. SRL Ploieşti.
S-a dispus comunicarea dispozitivului sentinţei, conform art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, republicată, la registrul comerţului Prahova.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpaţii U.R. şi M.T., soţi, împreună cu S.E.G., sora ultimei, au conceput un plan pentru înşelarea mai multor societăţi comerciale. Astfel, folosindu-se de S.C. T.D. SRL înfiinţată în luna ianuarie 1992, cu asociat unic U.M.T. şi apoi S.E.G. căreia i-au fost cesionate acţiunile, cei trei inculpaţi în perioada noiembrie 2001 – ianuarie 2002 au achiziţionat diverse mărfuri de la 3 societăţi comerciale, pentru care au emis file C.E.C. fără acoperire. În două din aceste situaţii, inculpaţii au achitat sume infime în raport cu valoarea mărfurilor facturate, tocmai pentru a câştiga o minimă încredere din partea partenerilor de afaceri.
Când aceştia solicitau plata, intervenea inculpata S.E.G. care promitea onorarea obligaţiilor contractuale şi chiar emitea bilete la ordin de asemenea, fără acoperire.
Inculpaţii au achiziţionat, cu 3 facturi, bandă zincată de la S.C. C.M. SRL Buzău în valoare totală de 746.937.189 lei pentru care s-au emis file C.E.C. şi bilete la ordin fără a avea disponibil bănesc, achitându-se suma de 90.000.000 lei în numerar.
În baza unui alt contract de colaborare încheiat între SC A. SRL Bucureşti şi SC T.D. SRL Ploieşti, prima societate a livrat societăţii reprezentată de inculpaţii U.R. şi U.M.T. produse siderurgice cu două facturi în valoare totală de 548.450.458 lei din care s-a achitat cu numerar suma de 30.000.000 lei, pentru restul, adică 518.450.458 lei emiţându-se filă C.E.C. refuzată la plată din lipsă de disponibil în cont.
În perioada 3 – 5 octombrie 2001 SC A. SRL Ploieşti a livrat cu două facturi produse petroliere către SC T.D. SRL Ploieşti în valoare totală de 724.170.216 lei pentru care s-a lăsat garanţie o filă C.E.C. pentru suma de 1.500.000.000 lei ştampilată şi semnată de inculpata U.M.T.
Probele administrate au relevat că inculpaţii vindeau apoi mărfurile altor societăţi comerciale, iar banii încasaţi îi foloseau în interes personal.
Prin Decizia penală nr. 123 din 12 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatele S.E.G. şi U.M.T. împotriva sentinţei penale nr. 506/27 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova.
Ele au solicitat în principal achitarea, considerând că în relaţiile contractuale soldate cu prejudicierea celor trei societăţi comerciale au fost de bună credinţă, doar blocajul financiar determinând imposibilitatea achitării mărfurilor achiziţionate.
Al doilea motiv are în vedere încadrarea juridică a faptei, cele două inculpate nefiind de acord cu reţinerea unui prejudiciu total a peste 2 miliarde lei, care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen. Or, din cuprinsul dosarului rezultă că prejudiciul reţinut în sarcina lor a fost artificial, mărit prin adăugarea penalităţilor de întârziere.
În fine, în subsidiar, ele au solicitat redozarea pedepselor aplicate pe care le consideră prea aspre în raport de faptele comise şi persoana fiecărei inculpate.
Nemulţumite de această decizie, ambele inculpate au formulat recurs pe care l-au înaintat Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Recursurile declarate sunt întemeiate şi urmează a fi admise ca atare.
Într-adevăr reţinerea art. 215 alin. (5) C. pen., are în vedere prejudiciu penal mai mare de două miliarde lei pentru fiecare inculpat.
Nici urmărirea penală şi nici instanţele nu s-au preocupat de stabilirea certă a prejudiciului penal în cauza de faţă. În apel, instanţa a respins acest motiv reţinând că „încadrarea juridică este corectă, deoarece prejudiciul depăşeşte pragul de două miliarde lei, aşa încât, nu poate fi vorba de o greşeală a instanţei de fond, privind acest aspect”.
Or, din cererile de constituire de parte civilă rezultă că s-au calculat penalităţi de întârziere, acestea excedând prejudiciului penal, în raport de care se face încadrarea juridică şi se aplică pedeapsa.
În această situaţie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., pentru că inculpatele au solicitat în mod expres înlăturarea dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen., considerând că prejudiciul cauzat prin fapta lor este sub două miliarde lei.
Urmează ca în fond, după casare, instanţa să stabilească cu certitudine prejudiciul penal cauzat de inculpaţi, în raport de care se va face încadrarea juridică a faptelor comise.
Primul motiv invocat (art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.) greşita condamnare a inculpatelor, solicitându-se achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., urmează a fi respins.
Probele administrate în cauză relevă în mod evident că inculpaţii au acţionat concordant pentru punerea în aplicare a unui plan de înşelare a celor trei societăţi comerciale, cunoscând că nu are disponibil în cont pentru a achita contravaloarea mărfurilor achiziţionate.
De altfel ei au vândut ulterior aceste produse însuşindu-şi sumele rezultate din aceste vânzări.
În temeiul art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., urmează ca efectele recursurilor declarate de inculpatele S.E.G. şi U.M.T. să fie extinse şi cu privire la inculpatul U.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatele S.E.G. şi U.M.T. împotriva deciziei penale nr. 123 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti şi extinde efectele acestora şi cu privire la inculpatul U.R.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 506 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova şi trimite cauza, pentru rejudecare, la prima instanţă, Tribunalul Prahova.
Prelungeşte arestarea preventivă a inculpatei S.E.G. cu 30 de zile, respectiv până la 19 octombrie 2003, inclusiv.
Constată că inculpata U.M.T. este arestată în altă cauză.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3896/2003. Penal. Art.208, 209, 217 alin.3... | CSJ. Decizia nr. 3899/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
