CSJ. Decizia nr. 3889/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3889/2003
Dosar nr.1291/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 PI din 6 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 10676/P/2002, în baza art. 211 alin. (2), lit. b) şi c), C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V.M. la:
- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966 republicat a fost condamnat acelaşi inculpat, la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 37 alin. (1) din Decretul 328/1966 republicat a fost condamnat acelaşi inculpat, la:
- an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.
În baza art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 lit. b), C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa totală de:
- 8 ani şi 6 luni închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în limitele art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului de la 6 septembrie 2002 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
În seara zilei de 5 septembrie 2002, în jurul orelor 21,30, partea vătămată I.S. încercând să se urce în tramvai pe uşa din faţă, s-a intersectat cu inculpatul care cobora. Acesta, văzând că partea vătămată are mâinile ocupate, pe neaşteptate i-a smuls de la gât un lănţişor de aur în valoare de 7.500.000 lei, după care a fugit. I.S. l-a urmărit şi, după circa 150 m, a reuşit să-l prindă. Pe moment nu a găsit obiectul furat, dar a doua zi, în acelaşi loc, a reuşit să intre în posesia sa, astfel că nu s-a constituit parte civilă.
Din probele administrate a reieşit că anterior acestei fapte, pe data de 24 august 2002, în jurul orelor 12,30, inculpatul a fost surprins de organele de poliţie, conducând pe drumuri publice, respectiv str. Ion Barac din Timişoara, autoturismul Dacia, fără a poseda permis de conducere şi având o alcoolemie de 1,30 % la ora 13,00.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei şi achitarea sa pentru infracţiunea de tâlhărie.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 71/ A din 24 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, reţinându-se că a fost bine condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., atât partea vătămată I.S., cât şi martorul N.U. confirmând comiterea acestei fapte de către inculpat, iar instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, pedepsele aplicate fiind concordante cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nemulţumit de hotărârile menţionate, inculpatul le-a atacate cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Ca prim motiv, inculpatul a solicitat achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., întrucât nu el este autorul faptei.
Partea vătămată l-a observat pe inculpat când i-a smuls lănţişorul de aur de la gât şi apoi l-a urmărit, somându-l să se preda, iar după circa 150 m. l-a prins şi apoi l-a imobilizat cu ajutorul martorului N.U., cel care a văzut când inculpatul era urmărit şi a refuzat să se oprească.
Martorii propuşi de inculpat, P.A., A.E. şi S.A. au depus procură, relatând împrejurări neconforme cu desfăşurarea evenimentelor, astfel că în mod întemeiat instanţele nu au reţinut declaraţiile lor subiective.
Al doilea motiv de recurs, care se referă, în subsidiar, la reducerea pedepsei, urmează, de asemenea, a fi respins.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută pe baza probelor administrate, iar în opera de individualizare a pedepselor, instanţele au făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că scopul preventiv – educativ al pedepsei aplicate corespunde prevederilor art. 52 C. pen.
Recursul urmează a fi admis pentru alt motiv: neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 de graţiere referitoare la pedepsele de 6 luni închisoare şi, respectiv un an şi 3 luni închisoare aplicate inculpatului în baza art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Decretul 328/1966, republicat.
În aceste condiţii, se va înlătura aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. şi, corelativ sporul de 6 luni închisoare, aplicat prin sentinţa penală nr. 2/ PI din 6 ianuarie 2003, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Urmează ca inculpatului să i se deducă din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.V.M. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 24 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 2/ PI din 6 ianuarie 2003 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la omisiunea aplicării graţierii conform Legii nr. 543/2002.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată graţiate integral, condiţionat, pedepsele de 6 luni închisoare şi un an şi 3 luni închisoare, aplicate inculpatului în baza art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, republicat.
Inculpatul S.V.M. va executa pedeapsa de 8 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2002, la 19 septembrie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3887/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3890/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
