CSJ. Decizia nr. 3895/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3895/2003
Dosar nr.2072/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 17 februarie 2003, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatul L.A. la 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Partea vătămată V.M.E., în vârstă de 13 ani, orfană de ambii părinţi, începând din anul 2001 s-a aflat în îngrijirea bunicii sale, L.E. din comuna ChiŞIaz, judeţul Bihor.
Împreună cu sus-numitele au mai locuit L.A. (fiul bunicii) şi concubina acestuia B.V., minoră, care a împlinit 15 ani abia la 9 iulie 2002.
Încă din luna noiembrie 2001, L.A. i-a cerut părţii vătămate V.M.E. (care este fiica surorii sale) să aibă raporturi sexuale cu el.
Întrucât a fost refuzat, inculpatul L.A. a căutat alte pretexte şi prilejuri pentru a-şi realiza scopul său, sens în care, în luna noiembrie 2001, a ademenit-o pe partea vătămată V.M.E., să meargă cu el după vreascuri, dar ajungând la marginea satului Pocluşa de Barcău, într-o locuinţă părăsită, prin violenţă şi sub ameninţări, a întreţinut cu aceasta un raport sexual.
Inculpatul L.A. a continuat să întreţină raporturi sexuale, împotriva voinţei şi sub ameninţări, cu partea vătămată V.M.E., până la începutul lunii mai 2002, inclusiv în prezenţa concubinei sale B.V.
În luna mai 2002, partea vătămată V.M.E., speriată de cele ce se întâmplase, a fugit la alte rude în comuna Săldăbagiu de Barcău şi apoi în Oradea, aducând la cunoştinţa acestora că este violată de inculpat, în cele din urmă V.R. sesizând Direcţia generală judeţeană pentru protecţia drepturilor copilului, care a luat măsuri pentru cercetarea cazului.
Partea vătămată V.M.E. a fost examinată medico-legal la 5 iunie 2002, constatându-se că prezintă o ruptură himenală veche, a cărei dată de producere nu poate fi stabilită, dar având o vechime mai mare de 10 zile (certificat medico-legal nr. 1621/I.b/27 din 5 iunie 2002).
În ce priveşte infracţiunea de raport sexual cu o minoră este de menţionat că inculpatul L.A. a convieţuit, în concubinaj, cu B.V., minoră, care a împlinit 15 ani la 9 iulie 2002, relaţii din care a rezultat minora S.
Inculpatul a negat că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată V.M.E., iar despre concubina sa B.V. a declarat că nu a cunoscut vârsta acesteia, deşi a recunoscut că a declarat la starea civilă copilul născut din relaţia cu aceasta, aflând că ea este minoră sub 15 ani şi a continuat să întreţină raporturi sexuale cu sus-numita şi după naşterea copilului până la arestarea sa în 21 iunie 2002.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel inculpatul solicitând desfiinţarea şi modificarea ei, în sensul achitării sale pentru infracţiunile reţinute în sarcină, pretinzând că este nevinovat.
Prin Decizia penală nr. 64/ A din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că faptele acestuia, sunt dovedite.
Această decizie penală a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a pretins, din nou, că nu a întreţinut raporturi sexuale cu nepoata sa V.M.E.
Recursul este nefondat.
Din analiza probelor administrate în cauză, se constată că prima instanţă şi instanţa de control judiciar, au reţinut o corectă situaţie de fapt şi vinovăţia inculpatului, făcând o justă încadrare juridică.
Este indubitabil stabilit că partea vătămată, orfană, la vârsta de 13 ani, prezintă o ruptură himenală veche şi că, urmarea disperării sale, a fost curmat abuzul sexual, repetat, realizat de inculpatul L.A., în vârstă de 26 ani, recidivist, prin informarea Direcţiei generale judeţene pentru protecţia drepturilor copilului, care a sesizat organele de cercetare penală, totodată luând măsuri de ocrotirea minorei prin numirea unui curator şi internarea sa de urgenţă, în Centrul de Primire a Copilului Oradea şi apoi la Centrul de Plasament nr. 2 Oradea.
Faptele săvârşite de inculpatul L.A. sunt dovedite prin declaraţiile constante ale părţii vătămate V.M.E., confirmate, direct, nemijlocit, de concubina sus-numitului B.V., care la confruntarea realizată de procuror a declarat:
„Sunt adevărate cele declarate de către numita V.M.E. şi precizez şi eu că am văzut de mai multe ori, când concubinul meu L.A., a întreţinut raporturi sexuale cu nepoata lui, adică cu V.M.E., în prezenţa mea, şi de asemenea, şi faptul că acesta mi-a cerut să nu spun la nimeni despre aceste lucruri pentru că o să mă bată”.
Dar, faptul că inculpatul a întreţinut raporturi sexuale împotriva voinţei părţii vătămate se dovedeşte şi cu declaraţiile bunicei acesteia L.E., V.G. domiciliat în Oradea şi V.R. domiciliată în satul Săldăbagiu de Barcău, comuna Balc, judeţul Bihor, unde s-a refugiat în final sus-numita şi declaraţiile martorilor F.M., L.R., V.A., M.G. şi A.O.I.
De asemenea, faptele săvârşite de inculpat, parte vătămată fiind concubina sa minora B.V. sunt dovedite, fiind corectă argumentarea instanţelor de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul L.A. va fi respins, ca nefondat, şi se va deduce arestarea preventivă a acestuia din pedeapsa aplicată.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ A din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de o zi din ziua de 6 iunie 2002 şi arestarea preventivă de la 21 iunie 2002, la 19 septembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3890/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3896/2003. Penal. Art.208, 209, 217 alin.3... → |
|---|
