CSJ. Decizia nr. 3928/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3928/2003
Dosar nr.3019/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 183 din 8 mai 2003, pronunţată în dosarul nr. 2067/2003, Tribunalul Argeş a dat următoarea sentinţă:
A condamnat pe inculpaţii R.A.M., C.A.I. şi C.N.B., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la câte 5 ani închisoare fiecare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor 24 ore reţinere preventivă (29 octombrie 2002) şi perioada de arest preventiv începând cu data de 30 octombrie 2002 la zi.
S-a constatat că prin încheierea din 6 mai 2003 s-a prelungit arestul preventiv pentru cei trei inculpaţi pe o perioadă de 30 zile începând cu 6 mai 2003 şi până la 4 iunie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 22 octombrie 2002, prin folosirea violenţei, în loc public, inculpaţii au deposedat partea vătămată D.I.D. de bani şi bunuri, în valoarea de aproximativ 7.000.000 lei (mobil, geacă piele).
Situaţia de fapt şi vinovăţia astfel cum au fost reţinute au rezultat din analiza probelor administrate şi anume: plângerea şi declaraţia părţii vătămate, certificat medico-legal nr. 1607 din 24 octombrie 2002, interogatoriile şi cazierele inculpaţilor, declaraţiile martorilor V.L.C., P.V.C., Z.I., P.R.D., V.E.C., V.M., B.A., B.V., P.S.I., referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Reintegrare Socială şi caracterizările inculpaţilor.
Instanţa de fond a constatat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, înlăturând apărarea inculpaţilor, nesusţinută de probe, în sensul că ei doar au lovit partea vătămată nu au şi deposedat-o de vreun bun.
La individualizarea pedepselor, instanţa a apreciat că în sarcina inculpaţilor se pot reţine circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., faţă de comportarea anterioară bună şi de acoperirea prejudiciului.
Curtea de Apel Piteşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 163/ A din 17 iunie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. A-2977/2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpaţii C.N. şi C.A.I. au declarat recurs criticând hotărârea atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei.
S-au invocat ca motiv de recurs, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., „când faptei i s-a dat o încadrarea juridică greşită” şi dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., „când s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)”
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa de condamnare, în raport de motivele enunţate, cât şi din oficiu, faţă de probele existente şi dispoziţiile legale, constată că recursurile sunt nefondate.
Sub aspectul încadrării juridice instanţele au procedat corect neprimind apărările inculpaţilor şi respectiv neschimbând încadrarea juridică în infracţiunea de lovire.
S-au efectuat dovezi că inculpaţii au folosit violenţa în scopul deposedării părţii vătămate, iar nu doar pentru a provoca durere fizică, aşadar s-a realizat exact conţinutul infracţiunii de tâlhărie, în forma ei tipică.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, având în vedere că limitele speciale se situează între 7/20 ani închisoare, aceasta apare corect individualizată, pentru circumstanţele personale [(art. 74 lit. a) şi b) C. pen.)], instanţa coborând pedeapsa cu 2 ani sub minimul special.
Astfel fiind, criticile neîntemeiate, vor atrage respingerea recursurilor ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va face aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.N.B. şi C.A.I. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsă pentru fiecare dintre inculpaţi reţinerea şi arestarea preventivă de la 29 octombrie 2002, la 23 septembrie 2003.
Obligă pe inculpaţi la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3927/2003. Penal. Art.211 alin.2 c..pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 393/2003. Penal → |
|---|
