CSJ. Decizia nr. 3964/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3964/2003
Dosar nr.2357/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 429/ S din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Braşov a fost condamnat inculpatul P.F.I. la:
- 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- 20 ani închisoare şi 7 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen.;
- 12 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen. şi l.
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, deci în final, 23 ani închisoare.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 14 iulie 2002, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În temeiul art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.S., suma de 520.000.000 lei şi 2.500 dolari S.U.A. sau contravaloarea lor la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict.
În temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă a unui portmoneu de vinilin şi unui batic, uzate, precum şi către inculpat restituirea unei perechi de pantofi sport şi a unei bluze culoare albă, toate acestea aflate în camera de corpuri delicte a tribunalului.
S-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 13 iulie 2002, inculpatul P.F.I. din oraşul Râşnov a mers împreună cu martorul B.N., la strâns de fân în localitatea Bran, timp în care a consumat băuturi alcoolice.
În jurul orelor 17,00, inculpatul s-a înapoiat la locuinţa sa, iar, în jurul orelor 18,00, după ce s-a înarmat cu un cuţit de vânătoare, a mers la un chioşc din localitate, unde a continuat să consume alcool.
Cunoscând de la martorul B.N., cu care lucrase în aceeaşi zi, că tatăl acestuia avea grijă de o bătrână, singură, handicapată fizic, domiciliată în localitatea Râşnov şi care avea rude în S.U.A., inculpatul a hotărât să o jefuiască.
Între orele 21-21,30, inculpatul a supravegheat casa victimei S.A., apoi a sărit peste poarta metalică de acces în curte şi, mergând aplecat până la intrarea în casă, a observat pe geamul uşii că locatara stătea întinsă în pat şi urmărea programul de la televizor.
Inculpatul a deschis uşa, care nu era încuiată, şi a sărit direct la victimă, a imobilizat-o, a dezbrăcat-o, tăindu-i hainele, şi a obligat-o să întreţină raport sexual anal. Apoi, i-a aplicat două lovituri cu cuţitul în gât şi în piept şi i-a acoperit gura cu mâna, până când victima a decedat, după care a urinat pe corpul acesteia.
După aceea, inculpatul a scotocit prin casă, găsind şi sustrăgând de sub perna victimei un portmoneu în care se aflau 1.500.000 lei, un lănţişor, un ceas de mână de damă şi un batic, a stins televizorul şi a şters telecomanda şi clanţa uşii de acces în casă cu o cârpă, apoi a părăsit locul faptei, escaladând poarta.
Mai târziu, inculpatul a abandonat cârpa într-un tomberon de gunoi.
A păstrat banii, lanţul şi ceasul, iar portmoneul şi baticul le-a aruncat în curtea locuinţei martorului B.N.
În jurul orelor 24,00, inculpatul s-a întâlnit cu martorii V.N.M., C.O.D. şi N.V. şi, împreună cu aceştia, a mers la un bar, plătind el consumaţia şi pe dansatoare, cu banii sustraşi. A vândut lanţul martorului V.N.M., cu suma de 50.000 lei şi s-a reîntors la domiciliu, în jurul orelor 4,00.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, moartea victimei S.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, consecutivă unei plăgi tăiate-înţepate cu lezarea inimii şi a vaselor sanguine de la nivelul regiunii laterocervicale dreapta. Pe tamponul cu secreţie anală recoltat la autopsie, s-au evidenţiat urme de spermă, ceea ce atestă un raport sexual anal consumat.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi de inculpat.
Parchetul a solicitat să se aplice la pedeapsa complementară şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen. şi să se majoreze cuantumul pedepsei principale, iar inculpatul a solicitat să fie achitat pentru infracţiunea de viol, deoarece nu recunoaşte săvârşirea acestei infracţiuni şi reducerea pedepsei aplicate pentru celelalte infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 100/ Ap din 22 aprilie 2003, Curtea de Apel Braşov a admis ambele apeluri, desfiinţând sentinţa cu privire la încadrarea juridică în art. 197 alin. (1) C. pen., la individualizarea pedepselor şi la pedeapsa rezultantă.
Rejudecând sub aceste aspecte, instanţa de apel a decis următoarele:
1) A descontopit pedeapsa rezultantă, repunând pedepsele componente în individualitatea lor.
2) În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen. şi, în baza acestui din urmă text de lege, l-a condamnat pe inculpat la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
3) A majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., de la 20 ani, la 22 ani, menţinând pedeapsa complementară, adăugând la aceasta şi lit. e) de la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut celelalte pedepse.
5) În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final, 24 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată, perioada executată până la zi.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
L-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare, către stat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul.
Parchetul, prin cel dintâi motiv formulat, a criticat Decizia cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., susţinând că este greşită, deoarece instanţa nu a ţinut seama că, prin O.U. nr. 89/2001, art. 197 alin. (1) C. pen., a suferit o reformulare, în sensul că elementul material al laturii obiective constă în actul sexual „de orice natură”, săvârşit prin constrângere.
Deci, în prezent, obiectul material al infracţiunii de viol are largă sferă de cuprindere, incluzând faptele care se referă la sex prin constrângere (normal, anal, oral).
În concluzie, se solicită casarea deciziei recurate sub acest aspect şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Această critică este nefondată.
Din examinarea deciziei recurate în raport cu această critică, se constată că instanţa de apel a făcut o analiză temeinică a faptei, încadrată prin sentinţă, în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în raport şi cu modificările aduse prin OUG nr. 89/2001 şi interpretându-le just, a concluzionat corect că fapta nu constituie infracţiunea de viol, ci infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen.
Sub acest aspect, s-a considerat şi motivat corect că, întrucât art. 201 C. pen., nu a suferit modificare în ceea ce priveşte conţinutul laturii obiective, constituind acte de perversiune sexuală orice acte nefireşti în legătură cu viaţa sexuală, deci şi sexul anal, prin constrângere, reţinut în sarcina inculpatului.
În consecinţă, schimbarea încadrării juridice a faptei în acest text de lege nu este criticabilă.
De asemenea, s-a motivat corect, că modificarea art. 197 C. pen., în sensul că incriminează actul sexual „de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex”, prin constrângerea acesteia, sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, ori de a-şi exprima voinţa, este irelevantă în ceea ce priveşte încadrarea juridică a actelor de perversiune sexuală săvârşite de inculpat, neputându-se admite că un text incriminator [(art. 201 alin. (4) C. pen.)] a fost modificat, implicit, printr-un alt text incriminator (art. 197 C. pen.).
Recursurile declarate de procuror şi inculpat sunt fondate pentru un motiv examinat din oficiu.
Astfel, se constată că instanţele de judecată au reţinut eronat infracţiunea de violare de domiciliu, separată de infracţiunea de tâlhărie, de vreme ce prima infracţiune intră în conţinutul unor agravante care au determinat încadrarea faptei de tâlhărie în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. (în timpul nopţii, într-o locuinţă sau dependinţele acesteia), neputându-se reţine aceleaşi împrejurări ca infracţiunea distinctă de violare de domiciliu şi concomitent ca agravante la infracţiunea de tâlhărie, ci numai infracţiunea cea mai gravă.
Deci, încadrarea juridică corectă este infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
Inculpatul P.F.I., în recursul său, a criticat ambele hotărâri pronunţate în cauză pentru netemeinicie, susţinând că greşit nu s-a admis efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească cu certitudine dacă inculpatul este acela care a avut raport sexual anal cu victima, după urmele de spermă recoltate la autopsie, solicitând, în principal, casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
Critica este nefondată, deoarece, pe de o parte, nu s-a stabilit că se mai poate efectua această probă după aproape un an şi jumătate de la comiterea faptei, pe baza unui tampon cu secreţie anală, iar pe de altă parte, nu există dubiu asupra faptului că inculpatul a comis infracţiunea de perversiune sexuală, din moment ce nu s-a dovedit că, în acel timp, în domiciliul victimei, ar mai fi intrat şi o altă persoană, în afară de inculpat, care a şi ucis victima.
Printr-un alt motiv de recurs formulat, inculpatul a susţinut că el nu a comis nici infracţiunea de tâlhărie.
Or, atât la urmărirea penală, cât şi la prima instanţă, în declaraţiile date, inculpatul a recunoscut această faptă (pe lângă infracţiunea de omor deosebit de grav), declaraţii ce se coroborează cu cele ale martorilor V.N.M., C.O.D. şi N.V., cu care, după comiterea faptei, inculpatul a mers la restaurant, achitând el consumaţia, iar primului martor i-a vândut şi bijuteria sustrasă de la victimă (lanţul).
În concluzie, considerând că aspectul greşit cu privire la încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea de violare de domiciliu şi tâlhărie, constituie cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, a se admite ambele recursuri, a se casa parţial hotărârile pronunţate în cauză, a se înlătura aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi sporul de pedeapsă şi a se descontopi pedeapsa rezultantă în părţile componente.
În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie într-o singură infracţiune, aceea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la 12 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită cu 2 ani, astfel că, în final, inculpatul va executa 24 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate în cauză.
Din durata pedepsei aplicate, se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 14 iulie 2002, la data pronunţării prezentei decizii.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul P.F.I. împotriva deciziei penale nr. 100/ Ap din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 429/ S din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Braşov numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente, astfel:
- 22 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen.;
- 9 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;
- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen. şi infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., texte de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P.F.I. la 12 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, având în final de executat 24 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2002, la 24 septembrie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3963/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3965/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
