CSJ. Decizia nr. 3963/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3963/2003
Dosar nr.2225/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 6 martie 2003, Tribunalul Caraş Severin, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul S.I. la 20 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul judeţean Reşiţa suma de 3.373.882 lei cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale aferente calculate de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, s-a reţinut că, în seara zilei de 11 iulie 2002, inculpatul S.I. şi concubina sa, victima G.M. au consumat băuturi alcoolice în apropierea pieţii din Bocşa Montană. Noaptea, după ora 24,00, cei doi au plecat spre casă. Pe drum inculpatul şi victima s-au certat pe motiv că acesta nu a dorit să se mute la Berzovia, acolo unde, anterior au locuit împreună.
De la şosea, inculpatul şi victima au mers pe o stradă la dreapta (str. Mărăşeşti) şi întrucât cearta s-a amplificat, iar victima l-a insultat pe inculpat, acesta a lovit-o cu pumnii şi picioarele peste corp. A lovit-o apoi în spate, s-a deplasat pe strada Aurelia Fătu Răduţi, unde din nou a lovit-o cu pumnii şi picioarele.
Victima a fost trasă sub un nuc din apropiere şi a fost în continuare lovită şi călcată în picioare în zona abdominală.
Inculpatul a verificat dacă victima mai are puls, după care a părăsit-o în dreptul imobilului de pe strada Oituz.
Inculpatul a revenit, în jurul orei 5,00, la locul unde abandonase victima, dar nu a mai găsit-o.
Victima, abandonată de inculpat a fost găsită de mai multe persoane care au văzut incidentul după care, a fost transportată la Spitalul Judeţean Reşiţa unde a decedat în ziua de 13 iulie 2002.
Din raportul medico-legal a rezultat că, moartea victimei G.M. de 31 ani a fost violentă, datorându-se şocului hemoragic şi traumatic în cadrul unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură de vase mezantenice, contuzii pulmonare.
S-a mai precizat că, leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire directă şi repetată cu corpuri contondente, comprimare pe sol, călcare cu picioarele cu intensitate crescută la nivelul toracelui şi abdomenului.
Din referatul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că pe obiectele de îmbrăcăminte, cămaşa şi sacoul, cu care a fost îmbrăcat inculpatul la data uciderii victimei, s-a evidenţiat sânge uman ce aparţine grupei sanguine 01, identică cu grupa de sânge pe care victima G.M. a avut-o.
Împotriva sentinţei de mai sus, în termen legal, a declarat apel inculpatul care a susţinut că pedeapsa este mare în raport de legitima apărare în care s-a aflat.
Prin Decizia penală nr. 181 din 7 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I., motivându-se, în esenţă că, probele nu au evidenţiat legitima apărare, atâta timp cât, între părţi nu a existat vreo cauză sau vreun atac, iar pe de altă parte, pedeapsa respectă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise şi orale a susţinut că se impunea reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., în favoarea sa şi în consecinţă, coborârea pedepsei sub limita minimă legală, având în vedere starea de sănătate precară.
Critica urmează a fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constatându-se însă, că este nefondată.
Instanţele au făcut o corectă apreciere a pedepsei în raport de gravitatea faptei şi pericolul social, redat de datele ce caracterizează pe inculpat.
Recurentul inculpat, recidivist, a comis o infracţiune de omor deosebit de grav în condiţiile agravantei prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. Aplicând, mai mult timp, victimei, lovituri cu pumnii şi picioarele, producându-i leziuni grave respectiv, şocuri hemoragic şi traumatic, rupturi de vase mezenterice, contuzii pulmonare, în cadrul unui traumatism toraco-abdominal care a condus la deces, inculpatul a comis o infracţiune de omor deosebit de grav, sancţionată cu o pedeapsă de la 15 ani, la 25 ani.
În raport de aceste limite legale, pedeapsa de 20 de ani este atât legală cât şi temeinică, neconstatându-se motive pentru reţinerea circumstanţelor atenuante personale, prevăzute de art. 74 C. pen., aşa încât, pedeapsa nu poate fi coborâtă sub limita minimă.
Împrejurarea că, recurentul inculpat are o stare precară de sănătate, nu este un criteriu de individualizare a pedepsei potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi deci nu poate conduce la reducerea pedepsei.
Desigur, în cadrul unei proceduri separate se poate examina starea de sănătate a recurentului în contextul posibilităţii sau imposibilităţii executării pedepsei în regim de detenţie.
Pentru considerentele prezentate, pedeapsa aplicată este nu numai proporţională pericolului social al faptei şi făptuitorului, dar respectă şi dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iulie 2002, la 24 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3961/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 3964/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
