CSJ. Decizia nr. 4025/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4025/2003
Dosar nr.1438/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 28 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins contestaţia împotriva executării sentinţei nr. 461 din 29 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, desfiinţată prin Decizia nr. 263 din 23 ianuarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, formulată de condamnatul V.B.
A obligat pe contestator la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 150.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pe calea contestaţiei la executare care are ca obiect rezolvarea unor incidente legate de punerea în executare, nu este posibil să se soluţioneze o problemă de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat, cum este cea a încadrării juridice.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici, având în vedere apariţia OUG nr. 207/2000, care îi este favorabilă.
Examinând sentinţa apelată în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Prin cererea de investire a instanţei, contestatorul a arătat, că în raport de modificarea cuantumului prejudiciului sub valoarea de un miliard lei produs în cauză, se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei, cu consecinţe şi asupra cuantumului pedepsie.
S-a reţinut corect că în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 15 C. pen., nu există o succesiune de legi în timp, care pentru aceiaşi infracţiune să prevadă pedepse diferite şi că în lipsa unei noi legi mai favorabile, modificarea cuantumului prejudiciului ar însemna în cauză, schimbarea încadrării juridice a faptei, ceea ce duce la încălcarea autorităţii de lucru a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 116 din 4 martie 2003, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul V.B.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul, solicitând reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 461 din 28 iulie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin aplicarea legii mai favorabile.
Recursul nu este întemeiat, întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., care permit introducerea contestaţiei contra executării hotărârii penale şi în situaţia în care se invocă orice cauză de stingere sau micşorare a pedepsei.
Cum acest aspect a fost reţinut de instanţa de apel, recursul va fi respins ca nefondat cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul V.B. împotriva deciziei penale nr. 116 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi . 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4021/2003. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4027/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
