CSJ. Decizia nr. 4016/2003. Penal. Art.215 alin.3,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4016/2003
Dosar nr.2355/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 5 februarie 2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul P.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ;
- art. 16 din Legea nr. 87/1994, la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv, de la 30 octombrie 2002, până la pronunţare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C. A.S. SA Bucureşti, 2.151.498.740 lei despăgubiri civile.
A obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu la urmărire şi judecată va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.M. a lucrat o perioadă de 6 ani în calitate de merceolog la SC H.I. DRL Bârlad, până în anul 2000, când a fost trimis în şomaj.
Întrucât prin pierderea locului de muncă a fost lipsit de singura sursă de venituri, a luat hotărârea să realizeze venituri ilicite prin cumpărarea unei societăţi în numele căreia urma să inducă în eroare eventualii parteneri de afaceri.
Astfel, în cursul anului 2001, mai exact în luna martie, a găsit în cotidianul M.V. un anunţ potrivit căruia se vindea S.C. A.I. SRL Focşani. Inculpatul P.M. a luat legătura telefonic cu administratorul acestei societăţi, respectiv cu martorul G.D. şi au stabilit de comun acord să se întâlnească în municipiul Focşani pentru a perfecta actele de cesionare a societăţii. După ce s-au întâlnit, P.M. a fost de acord să achite contravaloarea părţilor sociale, plătind martorului suma de 600 dolari S.U.A. şi împreună s-au deplasat la un birou notarial unde au întocmit actul adiţional de cesiune, autentificat sub nr. 1165 din 14 martie 2001, în baza căruia inculpatul a devenit administrator al societăţii. Prin acelaşi act adiţional s-a stabilit schimbarea sediului din Focşani, str. Unirea Principatelor, în Focşani, str. Brăilei, sediul care s-a dovedit a fi fictiv, deoarece nu a fost folosit ca atare nici un moment.
Schimbările aduse S.C. A.I. SRL, au fost înregistrate la O.R.C. Vrancea, după care inculpatul şi-a deschis cont la B.P. Vrancea, de unde a ridicat un carnet de file C.E.C., primind totodată şi alte documente ale societăţii de la G.D. (ştampile, arhivă, etc.).
Devenind administrator unic al societăţii, P.M. a consultat volumul Pagini Aurii pentru a-şi găsi o victimă, aceasta fiind S.C. A.S. SA Bucureşti, care comercializează produse agricole, seminţe. A luat legătura telefonic cu, conducerea societăţii, respectiv cu numitul A.N.D., administratorul societăţii cu care a convenit să cumpere sămânţă de porumb şi floarea soarelui.
Astfel a întocmit la data de 26 martie 2001 o notă de comandă pentru cantitatea de 18 tone de sămânţă (porumb, 13 tone şi floarea soarelui 5 tone), la aceeaşi dată, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 02/VN prin care s-a stabilit valoarea mărfii la suma de 70.941 dolari S.U.A., plătibilă pe baza filelor C.E.C., aşa cum s-a convenit prin pactul cambial încheiat între cele două societăţi. Cu aceeaşi ocazie, a predat filele C.E.C. seriile D.013-00028226 şi D.013-00028227 ştampilate şi semnate de către inculpat, care urmau să fie completate de furnizor.
Pentru transportul mărfii a închiriat de la S.C. P. SA Focşani un autovehicul cu remorcă condus de martorul B.I., pentru care a plătit suma de 5.833.360 lei, cu care s-a deplasat în comuna Belciugatele, unde se afla un depozit S.C. A.S. SA Bucureşti şi de unde au încărcat produsele, respectiv cele 18 tone de sămânţă. Cu această ocazie a predat vânzătorului şi cele două file C.E.C. semnate de P.M. şi ştampilate, care aveau stabilite ca date scadente 31 mai 2001 şi 30 septembrie 2001.
După ce au ajuns cu marfa la Focşani, a depozitat-o temporar la Popasul C., unde a plătit suma de 1.000.000 lei, iar zilele următoare a închiriat o altă maşină de la o persoană fizică rămasă neidentificată, cu care s-a deplasat în judeţele Brăila şi Tulcea, unde a vândut marfa, mai multor cetăţeni cu preţuri mult sub valoarea de cumpărare. Inculpatul recunoaşte că a obţinut din vânzare suma de 450.000 lei, pe care apoi a folosit-o în interes personal.
Cele două file C.E.C. în valoare totală de 2.021.818.500 lei, au fost introduse la plată la S.C. B.P. SA, sucursala Vrancea unde au fost refuzate pentru lipsă de disponibil în cont.
Prejudiciul în sumă de 2.021.818.500 lei nu este recuperat şi nici nu s-au luat măsuri asiguratorii, deoarece inculpatul nu posedă bunuri.
Pentru a nu fi depistat de organele de control, inculpatul a distrus toate actele societăţii.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, rezultă din declaraţia de recunoaştere dată de inculpat, plângerea părţii vătămate, actele de vânzare-cumpărare, filele C.E.C. şi declaraţiile martorilor G.D. şi B.I.
În drept s-a reţinut că fapta inculpatului, de a emite C.E.C. - uri fără acoperire, prejudiciind o societate comercială pârâta cu suma de 2.151.418.740 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen.
Fapta inculpatului de a declara un sediu fictiv şi de a distruge actele contabile ale unei societăţi comerciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 16 din Legea nr. 87/1994.
Întrucât inculpatul a comis infracţiunile mai înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, în cauză au fost aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere prejudiciul creat prin infracţiune, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum şi faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile SC A.S. SA Bucureşti despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor ridicate de acesta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.M., criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor, pe care le consideră prea aspre în raport cu gradul concret de pericol social al faptelor şi cu circumstanţele personale.
Prin Decizia penală nr. 206/ A din 3 aprilie 2003, s-a respins apelul ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivului de apel invocat de inculpat, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, de altfel, necontestată de către acesta, iar încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale.
De asemenea, s-a constatat că prima instanţă a efectuat o judicioasă individualizare a pedepselor, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a ţinut cont de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările concrete în care acestea au fost săvârşite, de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat părţii civile, prejudiciu care nu a fost recuperat, precum şi faptul că inculpatul a încercat să se sustragă răspunderii penale, părăsind ţara.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Curtea examinând cauza în raport de motivul invocat, examinat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Instanţele au dat eficienţă tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată fiind aptă să realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen., ca atare nefiind motive care să justifice reducerea pedepselor.
Examinând cauza, din oficiu, se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmând ca potrivit art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 206 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 206 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 30 octombrie 2002, la 25 septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4014/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4018/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
