CSJ. Decizia nr. 4021/2003. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4021/2003
Dosar nr.2300/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 14 martie 2003 a Tribunalului Prahova, inculpatul B.M. a fost condamnat la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 14 din Decretul nr. 466/1979, raportat la art. 312 alin. (1) cu art. 37 lit. a), art. 74 şi art. 76 lit. c) şi art. 80 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei în ce priveşte dispoziţiile privind recidiva, respectiv art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., i s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare ce-i fusese aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1542 din 13 iunie 2002 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin neapelare, pentru comiterea în concurs a infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi se dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa alături de pedeapsa arătată mai sus, respectiv să execute 3 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 2 octombrie 2002, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Prahova au efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului B.M. şi s-a găsit în sufragerie, după şifonier, un bidon din plastic de 0,5 litri, în care se afla o substanţă lichidă de culoare alb – argintie.
Recipientul în care se afla substanţa arătată a fost ridicat de organele de poliţie şi supus unei expertize chimice, în cadrul Institutului de Criminalistică din I.G.P. Bucureşti.
Se arată că, raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 148266 din 9 octombrie 2002, a concluzionat că recipientul ridicat de la domiciliul inculpatului conţinea 1542 gr. mercur metalic.
Mercurul este o substanţă cuprinsă în lista - anexă la Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 43/1980, dat în aplicare prin Decretul nr. 466/1979, privind regimul produselor şi substanţelor toxice.
Instanţa de fond reţine că inculpatul a declarat că în anul 1996, aflându-se în incinta Combinatului Chimic din Rm. Vâlcea unde se deplasase pentru a cumpăra hipoclorit, a observat pe jos o baltă de lichid de culoare alb – argintie şi dându-şi seama că este mercur, l-a colectat şi l-a depozitat în bidonul de 0,5 litri care a fost descoperit la domiciliul său de organele de poliţie, în condiţiile arătate.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei, solicitând reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării ei.
Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport cu probele dosarului şi cu motivele invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele, ţinând seama şi de art. 371 şi art. 372 C. proc. pen., constată apelul nefondat, şi îl respinge prin Decizia penală nr. 216 din 25 aprilie 2003.
S-a reţinut că, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, cum rezultă din procesul – verbal încheiat de organele de poliţie la 2 octombrie 2002, procesul – verbal de cântărire a mercurului găsit la domiciliul inculpatului, raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 148266/0 octombrie 2002, declaraţia martorului N.V. şi declaraţiile inculpatului, că încadrările juridice date faptei sunt corecte, iar pedeapsa de 2 ani închisoare a fost bine individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a reţinut şi situaţia că inculpatul este recidivist şi potrivit art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei aplicate printr-o sentinţă anterioară, situaţie arătată mai sus.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, reiterând critica cu privire la individualizarea pedepsei.
Examinând cauza în raport de motivul invocat, examinând prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este fondat.
Instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi încadrarea juridică este, de asemenea, corectă. Individualizarea pedepsei trebuie analizată în raport de elementele definitorii ale gradului de pericol social al faptei.
În raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei care nu reflectă un pericol social ridicat, cât şi faţă de conduita inculpatului pe parcursul procesului penal şi nu în ultimul rând faţă de starea de recidivă atrasă de o infracţiune la regimul circulaţiei rutiere, au fost elemente de care instanţele au ţinut seama, motiv pentru care au apreciat că se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., cărora însă nu le-a dat suficientă eficienţă.
Pentru acest motiv recursul se priveşte a fi fondat urmând a fi admis, sentinţa şi Decizia urmând a fi casate numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi a dispoziţiilor art. 65 C. pen.
În consecinţă, pedeapsa aplicată va fi redusă, înlăturând dispoziţiile art. 65 C. pen. şi menţinând dispoziţiile art. 83 C. pen. şi a celorlalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 216 din 25 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 105 din 14 martie 2003 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi la aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 65 C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 2 ani închisoare, la un an închisoare.
Menţine prevederile art. 83 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Înlătură dispoziţiile art. 65 C. pen., cu referire la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4018/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4025/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
