CSJ. Decizia nr. 4044/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4044/2003
Dosar nr.2063/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 408 din 11 octombrie 2002, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpaţii:
P.E.L. la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.
P.V. la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepselor aplicate perioada arestării preventive cu începere de la 5 martie 2002, la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul P.E.L. la plata sumei de 1.000.000 lei daune materiale, 50.000.000 lei daune morale şi la plata unei contribuţii lunare de întreţinere de 1.400.000 lei lunar de la data de 3 martie 2002 şi până la încetarea stării de invaliditate, către partea vătămată G.V. şi la plata sumei de 14.955.905 lei, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei fiecare către parte vătămată G.V., cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acesta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 3 martie 2002, partea vătămată G.V. împreună cu martorul T.I. au efectuat reparaţii la un atelaj hipo.
Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, partea vătămată a invitat pe martorul T.I. să o însoţească până la domiciliul numitei B.C. din satul Vădeni, judeţul Galaţi, pentru a cumpăra o sticlă cu 2 litri de vin.
În acest sens, martorul T.I. împreună cu partea vătămată care conducea căruţa tractată de un cal, s-au deplasat spre locuinţa menţionată.
În jurul orelor 18,00, partea vătămată G.V. a ieşit la poartă şi s-a întâlnit în apropierea unui „podeţ” cu inculpaţii P.V. şi P.E.L., care era sub influenţa băuturilor alcoolice.
Pe fondul unui conflict preexistent, între partea vătămată şi cei doi inculpaţi au avut loc discuţii contradictorii.
În aceste împrejurări, inculpaţii P.E., care avea în mână o bâtă şi P.V. au coborât din căruţă şi s-au îndreptat spre partea vătămată. În continuare, inculpatul P.V. a lovit cu pumnii pe partea vătămată în zona feţei, iar inculpatul P.E.L. a lovit-o în zona capului.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut întins pe pământ în stare de inconştienţă.
Au intervenit martorii C.E. şi G.G. care au încercat să-i acorde primul ajutor părţii vătămate G.V.
Pentru a nu fi surprinşi şi imobilizaţi inculpaţii au părăsit locul faptei şi s-au îndreptat spre locuinţa părinţilor acestora.
Ulterior, partea vătămată cu un ultim efort, a reuşit să ajungă la domiciliul martorei G.P., mama acesteia, unde s-a aşezat în pat fără a mai putea vorbi.
Martorul G.N. a condus atelajul hipo ce aparţinea părţii vătămate la domiciliul martorei G.V. pe care a anunţat-o despre cele întâmplate cu soţul acesteia.
În ziua de 4 martie 2002, partea vătămată a fost transportată cu salvarea la Spitalul de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi unde i s-au acordat îngrijiri medicale necesare.
Din raportul de constatare medico-legală cu nr. 269/E din 5 martie 2002, rezultă că partea vătămată G.V. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu obiect contondent. După aspectul şi topografia leziunii se poate aprecia că în timpul vătămării victima şi inculpatul se aflau faţă în faţă.
Traumatismul cranio-cerebral cu contuzie cerebrală gravă, cu fractură complexă multieschiloasă de boltă craniană i-a pus în primejdie viaţa.
Pentru vindecarea neurochirurgicală necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale de la data vătămării dacă nu survin complicaţii.
Lipsa de substanţă osoasă, prin eschilectomie şi necesitate constituie infirmitate fizică permanentă.
Situaţia de fapt menţionată mai sus a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate G.V. date în faţa instanţei de judecată, declaraţiile martorilor C.E., G.V., G.G., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Instanţa de fond a reţinut că autor al tentativei la infracţiunea de omor calificat este inculpatul P.E.L., care a aplicat cu bâta lovituri care au pus în primejdie viaţa victimei, fapta inculpatului P.V. constituind lovire prevăzută de art. 180 C. pen., întrucât loviturile date de dânsul cu pumnii peste faţa victimei n-ar fi produs moartea, fiind stabilit că cei doi inculpaţi au acţionat independent, fără a exista o înţelegere prealabilă sau concomitentă între aceştia de a suprima viaţa victimei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, procurorul, partea civilă G.V. şi inculpaţii.
Formulând apel, procurorul a criticat sentinţa sub aspectul schimbării încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul P.V. din tentativă la omor calificat în cea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi sub aspectul omisiunii obligării în solidar a inculpaţilor la despăgubiri civile către părţile civile G.V. şi Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi.
Inculpaţii au criticat sentinţa pentru nereţinerea în favoarea lor a circumstanţei legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi pentru că greşit nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.E.L. în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
Apelanta parte civilă a arătat că în mod greşit nu i-a fost acordată suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 173 din 25 martie 2003 admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, şi desfiinţează sentinţa atacată în ce-l priveşte pe inculpatul P.V. referitor la încadrarea juridică dată faptei săvârşită de acesta şi la latura civilă, şi în fond;
Condamnă pe inculpatul P.V. la 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Face aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Modifică dispoziţia de obligare a inculpatului P.E.L., la plata sumei de 1.000.000 lei daune materiale şi 50.000.000 lei daune morale, 1.400.000 lei contribuţie lunară de întreţinere cu majorări de la data de 3 martie 2002 şi până la încetarea stării de invaliditate către partea civilă G.V., în sensul că îl obligă pe inculpatul P.E.L. în solidar cu inculpatul P.V. la plata sumelor de 1.000.000 000 lei cu titlu de daune materiale, 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, şi la plata unei contribuţii lunare de întreţinere în cuantum de câte 1.400.000 lei începând cu data de 3 martie 2002 şi până la încetarea stării de invaliditate, sume datorate părţii civile G.V.
Modifică dispoziţia de obligare a inculpatului P.E.L., la plata sumei de 14.955.905 lei, cu dobânda aferentă legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi, în sensul că îl obligă la plata acestei sume în solidar cu inculpatul P.V.
Menţine celelalte dispoziţiile ale sentinţei penale nr. 408 din 11 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Galaţi ca legală şi temeinică.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.E.L. şi P.V. şi de partea civilă G.V.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a motivat că încadrarea juridică a faptei inculpatului P.V. este cea dată prin rechizitoriu, respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., din probe rezultând, în acest sens următoarele aspecte:
Inculpatul P.V. a lovit-o cu pumnii pe partea civilă, iar coinculpatul P.E.L. i-a aplicat o lovitură cu bâta în zona capului, după care aceasta a căzut la pământ.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 269/E din 5 martie 2002, rezultă că partea civilă a suferit un traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală gravă, cu fracturi complexe multieschiloasă de boltă craniană care i-a pus în primejdie viaţa şi pentru care a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Lipsa de substanţă osoasă prin eschilectomie de necesitate constituie infirmitate fizică permanentă.
În atare situaţie, a conchis că cei doi inculpaţi au acţionat împreună conjugat şi simultan, fiecare desfăşurând activităţi materiale îndreptate împotriva vieţii victimei, astfel că nejustificat s-a reţinut că inculpatul P.V. este autorul lovirii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. şi nu coautor la tentativa la infracţiunea de omor calificat.
De asemenea, s-a motivat că prima instanţă a făcut o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpatul P.E.L., fiind realizate toate elementele constitutive ale infracţiunii de omor, intenţia de a ucide rezultând din modul cum inculpatul a acţionat şi din urmările concretizate în leziunile grave din regiunea capului.
Numai faptul că lovitura aplicată de inculpatul P.E.L. a pus în primejdie viaţa, nu exclude coautoratul la aceeaşi infracţiune din moment ce activitatea celui dintâi se afla într-o unitate indivizibilă cu celui de al doilea inculpat, ambii inculpaţi fiind conştienţi de urmările lor comune.
Referitor la reţinerea circumstanţei legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., Curtea a constatat că din nici o probă existentă la dosar nu rezultă că partea civilă G.V., ar fi adresat inculpaţilor injurii sau că ar fi exercitat asupra acestora acte de violenţă.
În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă, Curtea a reţinut că prima instanţă în mod corect şi legal a soluţionat pretenţiile civile formulate de acesta, acordându-i despăgubirile materiale în cuantumul stabilit de probe respectiv de un milion lei.
Curtea a apreciat că suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale este de natură a acoperi traumele psihice pe care le-a suportat partea civilă neimpunându-se majorarea lor.
Pe baza acestor considerente, Curtea a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat sentinţa apelată în sensul că a dispus condamnarea inculpatului P.V. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la individualizarea pedepsei având în vedere pericolul sporit al faptei comise, modalitatea şi împrejurările în care a avut loc şi persoana acestuia.
În consecinţă, a dispus obligarea inculpaţilor în solidar la plata despăgubirilor civile către partea civilă G.V. şi către Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi.
Totodată, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii P.V. şi P.E.L.
Prin recursul declarat inculpatul P.V. a susţinut că instanţa de apel a dat o încadrare juridică nelegală faptei sale, deoarece el a lovit victima numai cu pumnii, astfel că activitatea sa trebuia încadrată în art. 180 alin. (1) C. pen. (infracţiunea de lovire şi alte violenţe) aşa cum corect a dispus prima instanţă.
Printr-un motiv comun de casare inculpaţii au susţinut că hotărârile sunt netemeinice şi nelegale în ce priveşte nerecunoaşterea, în favoarea lor a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cerând aplicarea acesteia şi în consecinţă, reconsiderarea pedepselor şi obligarea la despăgubiri proporţionale culpilor.
Asupra recursului declarat de inculpatul P.V., se constată că prin primul motiv de casare formulat se susţine că hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul încadrării faptului reţinut în sarcina sa.
Motivul de casare este neîntemeiat.
Potrivit art. 24 C. pen., este considerat autor (coautor) acela care săvârşeşte nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Printr-o astfel de activitate nu se înţeleg numai acţiunile creatoare care realizează în mod direct rezultatul, dar şi acelea care fac imposibilă rezistenţa, apărarea, obstaculează energiile care tind să combată producerea rezultatului.
În cazul de faţă, din examinarea probelor administrate rezultă că, în condiţiile unei stări conflictuale mai vechi, întâlnindu-se cu victima, inculpatul P.V. împreună cu inculpatul P.E.L. care avea în mână o bâtă, au coborât din căruţă şi au ieşit în faţa victimei; primul inculpat a lovit-o de mai multe ori cu pumnul peste faţă, răpindu-i orice posibilitate de a se salva de la agresiunea celuilalt care, în acelaşi moment, i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap, dar rezultatul letal nu s-a produs datorită intervenţiei urgente şi calificate a medicilor.
În raport cu această stare de fapt se constată că cei doi inculpaţi au acţionat de conivenţă; acţiunile fiecăruia au fost conjugate cu ale celuilalt şi prin aceasta, ambii au urmărit sau în cel mai rău caz au acceptat producerea morţii victimei, dar acest rezultat nu s-a produs din motive independente de voinţa lor, astfel încât, sub aspectul material şi subiectiv, ei au participat în calitate de coautori la comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, în speţă, nefiind relevant care dintre loviturile aplicate victimei a pus în pericol imediat şi iminent viaţa ei.
De aceea încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul P.V. de către instanţa de apel în dispoziţiile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., este corectă, astfel că sub acest aspect recursul inculpatului sus-numit nu poate fi primit.
Nu este, de asemenea, întemeiat motivul invocat de inculpaţi referitor la nereţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, prin atingerea gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din probele administrate în cauză rezultă că victima nu a săvârşit nici un act de provocare împotriva inculpaţilor, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Ca atare, justificat, cele două instanţe nu au făcut în cauză, aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nici sub acest aspect recursurile inculpaţilor nu pot fi primite.
În ceea ce priveşte redozarea pedepsei de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la cât a fost condamnat inculpatul P.E.L. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, ea nu apare ca necesară, pedeapsa fiind bine individualizată de instanţe, ţinându-se seama de gravitatea faptei, de circumstanţele în care a fost săvârşită fapta, precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, fiind la primul conflict cu legea penală, astfel că nici sub acest aspect recursul inculpatului sus-numit nu poate fi primit.
Este, însă, întemeiată critica invocată de inculpatul P.V. cu privire la pedeapsa aplicată.
În cauză după cum rezultă din expunerea situaţiei de fapt, inculpatul P.V. a avut o contribuţie relativ redusă la comiterea tentativei de omor.
În acelaşi timp, se constată că inculpatul a recunoscut fapta comisă, nu are antecedente penale şi a avut o comportare bună în societate şi familie.
Toate aceste elemente constituie în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, în sensul dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi de natură a atrage reducerea pedepsei aplicate, considerent pentru care critica formulată în recurs este întemeiată sub acest aspect.
În consecinţă, recursul sus-numitului inculpat urmează a fi admis, iar în urma aplicării prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., pedeapsa va fi redusă.
Ţinând seama de considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul P.E.L., urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 173 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Aplică dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.V. de la 8 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 5 martie 2002, la 4 ianuarie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E.L. împotriva deciziei penale nr. 173 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 5 martie 2002, la 26 septembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4043/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4045/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
