CSJ. Decizia nr. 4027/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4027/2003
Dosar nr.2362/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 26 martie 2003 a Tribunalului Vaslui a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulate de condamnatul G.G.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1206 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oneşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 241/2001 a Tribunalului Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., urmând ca G.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, deci în total 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., deduce din pedeapsa stabilită durata executată de la 14 mai 2001, la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale celor două sentinţe.
Anulează formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1206/2001 a Judecătoriei Oneşti şi sentinţei penale nr. 241/2001 a Tribunalului Bacău şi dispune emiterea unor forme noi conform prezentului dispozitiv.
Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa penală nr. 1206 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oneşti, rămasă definitivă prin neapelare, G.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., faptă comisă în perioada mai 2000 - ianuarie 2001.
S-a menţinut liberarea condiţionată pentru un rest de 1008 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 37/1996 a Tribunalului Bacău.
Prin sentinţa penală nr. 241/2001 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin respingerea recursului la 17 aprilie 2002 G.G. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., faptă comisă la 7 aprilie 2001. S-a menţinut liberarea pentru restul de 1008 zile.
Conform dispoziţiilor art. 36 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor menţionate în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor, motivat de persistenţa infracţională a inculpatului şi a fost dedusă perioada executată începând cu data de 14 mai 2001 la zi.
Prin Decizia penală nr. 162 din 6 mai 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, susţinându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Din examinarea copiei de pe cazierul judiciar al condamnatului şi ale hotărârilor judecătoreşti reiese că a suferit mai multe condamnări.
Astfel prin sentinţa penală nr. 1206 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Oneşti, rămasă definitivă, G.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă săvârşită în perioada mai 2000 – ianuarie 2001.
Prin sentinţa penală nr. 241/2001 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă, inculpatul G.G. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă săvârşită la data de 7 aprilie 2001.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea celor 2 pedepse menţionate în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor motivat de perseverenţa infracţională a inculpatului.
Sporul de 6 luni închisoare are temei juridic în dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., constatându-se că s-a făcut o corectă aplicare a legii.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat, care în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va fi obligat potrivit dispozitivului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 162 din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4025/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 4043/2003. Penal → |
|---|
