CSJ. Decizia nr. 4018/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4018/2003
Dosar nr.1399/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 408 din 17 decembrie 2002, pronunţată în fond după casare, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpata G.M. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 113 C. pen., inculpata a fost obligată la tratament medical până la însănătoşire.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, că în noaptea de 21 aprilie 2000, după ce consumaseră băuturi alcoolice în familie, între inculpată şi tatăl său G.V. s-a declanşat un conflict, în cadrul căruia acesta din urmă i-a cerut să părăsească domiciliu, unde era tolerată împreună cu fiul său minor.
Fiind bruscată de acesta, inculpata a luat de pe masa, aflată în apropiere, un cuţit de bucătărie cu care l-a lovit pe acesta în regiunea toracică, provocându-i leziuni, care au dus la moartea victimei.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 45/ A din 18 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a solicitat casarea sentinţei pronunţate de prima instanţă pentru greşita aplicare în cauză a prevederilor art. 81 C. pen.
În considerentele deciziei se arată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei întrucât OUG nr. 207/2000, aflată în vigoare la data comiterii infracţiunii, respectiv 22 aprilie 2000, nu excepta aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., referitor la suspendarea executării pedepsei, în cazul infracţiunii prevăzută de art. 183 din acelaşi cod.
Împotriva menţionatelor hotărâri, Pachetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., susţinând că în raport de pericolul social sporit al infracţiunii comise, aplicarea în cauză a prevederilor art. 81 C. pen., nu se justifică, iar pedeapsa nu este corect individualizată. Totodată, se arată că instanţele au omis să dispună confiscarea cuţitului corp delict, folosit la săvârşirea infracţiunii, încălcând astfel prevederile art. 118 lit. b) C. pen.
Examinând hotărârile pronunţate, în raport de motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, în adevăr, că la data de 22 aprilie 2000, după ce consumaseră băuturi alcoolice, în mod exagerat, în familie, între inculpată şi tatăl său s-a declanşat un conflict, cu manifestări violente din ambele părţi, în cadrul căruia aceasta a lovit victima, în mod spontan, cu un cuţit în regiunea toracică, producându-i moartea.
Cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei, se constată că aceasta a fost individualizată, la stabilirea acesteia instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile din Partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a aceluiaşi cod, circumstanţele de fapt (infracţiunea fiind comisă pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice în familie, victima având un comportament violent în cadrul conflictului produs), cât şi de împrejurarea că inculpata suferă de o boală psihică, având discernământul mult diminuat.
Aplicarea în cauză, însă a prevederilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se justifică, scopul sancţiunii penale, aşa cum este definit de art. 52 C. pen., neputând fi atins decât prin executarea acesteia într-un loc de deţinere. Această modalitate de executare a pedepsei se impune, cu atât mai mult cu cât inculpata fiind bolnavă psihic, prezentând pericol pentru ordinea publică, având nevoie de tratament adecvat într-o instituţie medicală de specialitate.
Dar hotărârile pronunţate sunt supuse casării şi cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, instanţele omiţând să dispună, în cauză, confiscarea cuţitului corp delict, folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii, obligaţie impusă de prevederile art. 118 lit. b) C. pen.
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, fiind întemeiat, în baza art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., urmează a fi admisă, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi la omisiunea aplicării art. 118 lit. b) C. pen.
Se vor înlătura prevederile art. 81 şi art. 82 C. pen., inculpata urmând că execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenţie.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., se va dispune confiscarea cuţitului corp delict, folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii.
Restul dispoziţiilor hotărârilor atacate se vor menţine.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 45 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe inculpata G.M.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 408 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Argeş, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi la omisiunea aplicării art. 118 lit. b) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenţie.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea cuţitului, corp delict, folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4016/2003. Penal. Art.215 alin.3,5 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4021/2003. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
