CSJ. Decizia nr. 4079/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4079/2003
Dosar nr.1446/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3261/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul I.I.L. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia, de la 12 februarie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.A. şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 12 februarie 2002, în jurul orelor 14,00, partea vătămată P.A., întorcându-se de la şcoală, s-a întâlnit pe drum cu martorul D.R.L. Pe str. Valea Lungă, cei doi au fost opriţi de inculpatul I.I.L. şi I.D.
Pe un ton ameninţător şi spunându-i că are în buzunar un cuţit, învinuitul I.D., i-a cerut părţii vătămate să-i arate bunurile pe care le are asupra sa şi să-i dea telefonul mobil pe care partea vătămată îl ţinea legat de un şnur la gât.
În acest fel, inculpatul I.I.L., a întărit ameninţările lui I.D., confirmându-i părţii vătămate că, în cazul în care nu procedează cum i se spune, învinuitul I.D. îl va tăia.
În momentul în care atât inculpatul I.I.L., cât şi I.D. au început să-l controleze la buzunarele hainelor, partea vătămată a scos din buzunar o cartelă tip ROMTELECOM pe care I.D. i-a smuls-o din mână, iar în momentul în care partea vătămată s-a aplecat pentru a-şi introduce buletinul în buzunarul pantalonilor, I.D. i-a tras părţii vătămate şnurul de pe cap, de care avea legat telefonul mobil, moment în care, inculpatul I.I.L., i-a spus părţii vătămate, să nu facă nimic, întrucât, I.D. fiind drogat, se comportă foarte agresiv.
Inculpatul I.I.L. a negat pe tot parcursul procesului participarea sa la săvârşirea faptei, lucru infirmat de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului D.R.L., care confirmă întrutotul susţinerile părţilor vătămate.
Partea vătămată şi martorul D.R.L. l-au recunoscut din grup şi din planşa foto ca fiind unul din cele două persoane care au deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere pericolul social al faptei săvârşite, modalitatea concretă de săvârşire a faptei, valoarea prejudiciului precum şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are 22 de ani şi a avut o poziţie nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Apelul declarat de inculpatul I.I.L. împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 119 din 5 martie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susţinând, netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii, deoarece, a fost condamnat, deşi nu el a comis fapta.
Recursul este nefondat.
Ambele instanţe au făcut o judicioasă analiză a materialului probator, stabilind o corectă situaţie de fapt, inclusiv vinovăţia recurentului, care, alături de celălalt coinculpat, a oprit pe partea vătămată P.A., căruia, sub ameninţarea cuţitului i-a luat o cartelă tip ROMTELECOM, ajutându-l, în acelaşi timp, pe celălalt coinculpat, în acţiunea de smulgere a şnurului telefonului mobil, bun de care, până la urmă, partea vătămată a fost deposedată.
Instanţele au făcut şi o corectă individualizare a pedepsei, cuantumul acesteia, de 5 ani închisoare, fiind stabilit, în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât, cele referitoare la faptă, deosebit de gravă, cât şi la cele referitoare la persoana inculpatului, nesincer, dar, tânăr şi fără antecedente penale.
În raport de cele arătate, recursul de faţă, apare ca nefondat şi va trebui respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 12 februarie 2002 la 26 septembrie 2003.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.L. împotriva deciziei penale nr. 119 din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 12 februarie 2002, la 26 septembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4067/2003. Penal. Contopire pedeapsa. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4080/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
