CSJ. Decizia nr. 4129/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4129/2003
Dosar nr. 2421/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 19 februarie 2003, Tribunalul Neamţ l-a condamnat pe inculpatul C.G.:
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., la 6 ani închisoare;
- în baza art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a şi b) C. pen., la 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de 288 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 280 din 7 septembrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pe care îl contopeşte cu pedepsele din cauză, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 8 iulie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat către partea civilă D.I. la 50 milioane lei reprezentând daune materiale şi morale şi la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care a fost inclus şi onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul C.G., având în antecedente două condamnări pentru viol şi violare de domiciliu, după liberarea condiţionată din executarea ultimei pedepse, de 2 ani închisoare, la data de 10 octombrie 2001, s-a întors şi stabilit în comuna natală, asigurându-şi existenţa prin prestarea de activităţi în agricultură.
La data de 6 iulie 2002, inculpatul a cosit fân până în jurul orelor 18,20, după care a mers la bufetul din sat, consumând băuturi alcoolice până la miezul nopţii.
Plecând spre casă, inculpatul şi-a amintit de o femeie în vârstă, care locuieşte singură şi a hotărât să meargă la aceasta pentru a întreţine relaţii sexuale.
De urmare, inculpatul a pătruns în curte şi apoi prin forţarea uşii în camera victimei C.A., în vârstă de 78 ani.
Raportul sexual la care a supus-o pe victimă a fost precedat şi însoţit de multiple şi grave acte de violenţă şi însuşi actul sexual s-a realizat în mod brutal, inculpatul în timpul detenţiei implantându-şi sub pielea penisului 11 bile din plastic.
Urmare acestor acte de violenţă victima a decedat.
Din raportul medico-legal autopsie al Serviciului de Medicină legală, rezultă că victima a prezentat numeroase echimoze, excoriaţii şi plăgi în regiunea facială, a gâtului, antebraţului stâng şi coapselor, precum şi fractura arcurilor costale IV, V, VI, VII stg. şi VI, VII,VIII, IX dr.
Cauza medicală a morţii a fost şocul traumatic şi hemoragic consecutiv unui traumatism toracic cu fracturi costale şi hemotorax bilateral.
Echimozele vulvare atestă un contact sexual pe cale vaginală brutal.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice în tentativă de viol, reducerea pedepsei şi a despăgubirilor civile.
Prin Decizia penală nr. 161 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că infracţiunea de viol este consumată, chiar dacă nu s-au evidenţiat spermatozoizi în cavitatea vaginală a victimei, de esenţa acestei infracţiuni fiind intromisiunea, ceea ce s-a realizat, şi nu ejacularea.
S-a mai constatat că pedeapsa a fost aplicată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între care şi cel privitor la persoana inculpatului, recidivist prin două condamnări, dintre care una tot pentru viol.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, în scris şi oral, personal şi prin apărător, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului şi lucrărilor din dosar, Curtea constată că, motivul de recurs invocat se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute de instanţe.
Prin concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al serviciului criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliţie, se arată că urma papilară ridicată de pe tocul uşii de la locuinţa victimei a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a inculpatului.
Acesta, în cursul urmăririi penale, a recunoscut că a încercat să aibă raport sexual cu victima, neamintindu-şi din cauza stării de ebrietate dacă a şi exercitat acte de violenţă iar, în cursul judecăţii, a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise prin actul de sesizare a instanţei, fiind de acord să achite şi despăgubirile civile, în cuantumul realizat.
Această poziţie a inculpatului în cursul procesului a prevalat atunci când i-au fost stabilite pedepsele, în limitele arătate, pentru infracţiunile reţinute, deşi prin constatările medico-legale se demonstrează agresivitatea deosebită a făptuitorului, persoană care a mai suferit condamnări pentru viol şi violare de domiciliu.
Cererea inculpatului de a i se reduce pedeapsa rezultantă nu se justifică nici prin datele obiective, de comitere a infracţiunilor, nici prin cele de caracterizare a persoanei făptuitorului.
Dimpotrivă, aceste date susţin necesitatea realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare ale pedepsei, în raport cu inculpatul, în timpul determinat prin durata acesteia, stabilit de instanţă.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare a hotărârilor pronunţate în cauză, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 8 iulie 2002, la 1 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 161 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 8 iulie 2002, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4128/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 413/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
