CSJ. Decizia nr. 4128/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4128/2003
Dosar nr. 4144/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 3 martie 2003, Tribunalul Mureş a dispus condamnarea inculpatei B.R. la 16 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), d) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în condiţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus şi condamnarea inculpatelor B.L.I. şi B.M.R. la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceiaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul S.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţare a unor infracţiuni, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen.
S-a revocat beneficiul suspendării condiţionate al executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 266/2000 a Judecătoriei Reghin şi s-a dispus executarea alăturată a celor două pedepse, stabilindu-se o rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a respins acţiunea civilă alăturată acţiunii penale promovată de partea civilă B.V.
S-a dispus obligarea, în solidar a inculpatelor la plata a câte 250.000 lei rentă lunară în favoarea minorelor B.L.D. şi B.I.D., începând cu 26 noiembrie 2000 şi până la majoratul minorilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 27 noiembrie 2000, inculpata B.R. şi fiicele acesteia, minorele B.M.R. şi B.L.I., au lansat în sat zvonul că soţul, respectiv tatăl lor, B.I.D. ar fi plecat la o soră de-a sa şi nu s-a mai întors.
La data de 6 decembrie 2000, la insistenţele martorului B.A., inculpata B.R. a sesizat dispariţia soţului său la Postul de poliţie, solicitând efectuarea de cercetări pentru identificarea locului în care s-ar afla.
Deplasându-se la locuinţa familiei B., organele de poliţie au observat în verandă urme de sânge şi într-o roabă cu haine murdare au găsit bluze de damă pătate cu sânge.
Inculpata şi copii săi au susţinut că sângele provine de la B.M.
În după amiaza zilei de 21 mai 2001, martorul D.A., nepotul inculpatei B.R., care de 10 zile locuia în imobilul abandonat de proprietarii a sesizat un miros urât venind dinspre fântână. În acest fel, D.A. a observat în apă un cadavru, considerent pentru care a anunţat poliţia.
Procedându-se la identificarea cadavrului s-a stabilit că victima este B.I.D., dispărut de la domiciliu încă din noiembrie 2001.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie, cadavrul se afla în stare avansată de putrefacţie, dar s-a stabilit că moartea a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă, cu fractură tempo-occipitală stângă, cu iradiere biparietală şi bază de craniu etaj mijlociu stâng, victima prezentând şi fractura coastelor 7, 8, 9 şi 10 arc posterior.
S-a reţinut că leziunile se puteau produce prin loviri directe repetate cu corp dur şi muchie ascuţită, avizul comisiei de control evidenţiind intensitatea mare a loviturilor şi posibilitatea ca acestea să fi fost aplicate cu muchia unui topor.
Deşi iniţial, cele trei inculpate au susţinut că nu au cunoştinţă despre împrejurările în care a fost omorâtă victima, ulterior, puse în faţa rezultatelor cercetării locuinţei, au recunoscut că au omorât victima, în urma unei hotărâri luate împreună în dimineaţa zilei de 26 noiembrie 2000.
Au precizat că încă din acel moment au pregătit şi adus în casă instrumente pe care intenţionau să le folosească, respectiv, un topor, o ţeavă metalică, un sucitor din lemn şi o toporişcă, hotărându-se să comită omorul seara, când B.I.D. va dormi, inculpatele procedând întocmai planului întocmit.
În seara respectivă, cei trei minori care locuiau cu soţii B. au fost culcaţi în altă cameră.
Când s-a întors din sat în ziua de 26 noiembrie 2000, inculpatul şi-a bătut soţia după care s-a culcat. În timp ce dormea, inculpata B.R. a încercat să-l lovească cu toporul care însă i-a scăpat, lovind victima şi trezind-o din somn. Observând ce se petrece, victima şi-a lovit soţia, aceasta solicitând ajutorul copiilor.
În acest context, inculpata B.M.R. a luat toporul căzut şi a lovit victima în cap, după care şi B.L.I. a luat toporul şi a lovit-o tot în cap, la insistenţele celor două inculpate, după ce în prealabil şi B.R. îl lovise cu toporul în cap.
Cele trei inculpate au luat cadavrul victimei, l-au pus într-o pătură şi l-au dus la fântâna situată la aproximativ 500 m de casa acestora, au aruncat cadavrul în fântână, după care au acoperit gura fântânii cu un capac.
În ce priveşte pe inculpatul S.F., s-a reţinut că există dubii în privinţa participaţiei lui la omor, dat este culpabil de nedenunţarea faptei comisă de inculpate, autorităţilor publice.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpatele, care au susţinut că pedepsele aplicate sunt excesive.
Prin Decizia penală nr. 132 din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpate, apreciind că în raport de activitatea infracţională desfăşurată, pedepsele se înscriu în limitele sancţionatoare, neexistând motive care să justifice redozarea acestora.
Împotriva hotărârilor, de mai sus, în termen legal au declarat recurs cele trei condamnate.
Cum însă la termenul din 1 octombrie 2003, când recursurile urmau a fi soluţionate, nu au fost aduse în instanţă, inculpatele minore, aflate în stare de arest, s-a procedat în conformitate cu art. 38 C. proc. pen., dispunându-se disjungerea cauzei, în ce priveşte soluţionarea recursurilor declarate de inculpatele B.L.I. şi B.M.R.
Prin motivele scrise, cât şi orale, inculpata B.R. a criticat hotărârile pronunţate în cauză, în ce priveşte pedeapsa aplicată, care nu a reflectat împrejurările concrete ale comiterii ei.
Critica va fi analizată, în raport de prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondată.
Recurenta inculpată a fost condamnată la o pedeapsă aproape de limita minimă, deşi a comis o infracţiune de omor în condiţiile unor agravante care atrag o încadrare calificată a faptei şi o răspundere penală agravată.
Modalitatea de concepere şi executare a infracţiunii de omor calificat, atragerea minorelor la uciderea tatălui lor, sunt împrejurări care denotă o periculozitate socială deosebită nu numai a faptei, dar şi a inculpatei, impunând o sancţionare fermă, pe care însă, instanţa de fond nu a realizat-o.
În acest context, nu se pot reţine alte motive care să justifice o coborâre a pedepsei sub limita minimă legală, deoarece pedeapsa astfel stabilită nu ar lua în considerare criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu ar fi de natură să realizeze cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.
Acestea sunt considerentele pentru care recursul declarat de inculpată este nefondat şi se va respinge, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată detenţia preventivă la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată B.R. va fi obligată şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cum soluţionarea recursurilor inculpatelor minore s-a disjuns, se va fixa termen pentru judecarea lor la 29 octombrie 2003.
În această situaţie se va proceda conform art. 160d alin. (1) C. proc. pen. şi constatându-se legală măsura arestării preventive pentru cele două inculpate minore, se va dispune prelungirea arestării preventive pe timp de 30 zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.R., împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2001, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Disjunge soluţionarea recursurilor declarate de inculpatele B.L.I. şi B.M.R., împotriva aceleiaşi decizii şi fixează termen de judecată pentru soluţionarea acestora, la 29 octombrie 2003.
Prelungeşte arestarea preventivă a inculpatelor de la 2 octombrie 2003, la 31 octombrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4127/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4129/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
