CSJ. Decizia nr. 4127/2003. Penal

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4127/2003

Dosar nr. 3881/200.

Şedinţa publică din 1 octombrie 2003

Prin sentinţa penală nr. 132 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, a fost condamnat inculpatul ZA. în baza art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 23 mai 2003 la zi.

S-a luat act că partea vătămată B.V.F. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.978.570 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul clinic de urgenţă „Dr. Bagdasar” Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că, la 23 mai 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată B.V.F., vărul său şi martorul Şt.M.B.

În aceeaşi seară, tinerii s-au hotărât să se deplaseze cu autoturismul părţii vătămate B.V.F. din municipiul Giurgiu în comuna Bragadiru, pentru a merge la discotecă unde au ajuns la orele 23. Aici inculpatul a continuat să consume alcool, situaţie în care a avut neînţelegeri cu personalul ce asigura paza localului.

Observând că inculpatul se află în stare de ebrietate, în jurul orei 1⁰⁰, victima şi martorii i-au solicitat să plece, însă acesta nu a fost de acord.

La insistenţele victimei, inculpatul Z.A. s-a urcat pe bancheta din spate stânga împreună cu martorul Şt.M.B., în autoturismul condus de G.C.I., iar B.V.F. s-a aşezat pe scaunul din dreapta faţă.

În timpul deplasării, între victimă şi inculpat nu au existat discuţii şi nici acte de violenţă.

La ieşirea din comuna Bragadiru, după parcurgerea a circa un km pe drumul judeţean 506, întrucât autoturismul circula cu viteză redusă, inculpatul le-a spus persoanelor care-l însoţeau că va sări din autoturism în situaţia în care nu se vor înapoia la discotecă.

Profitând de faptul că vărul său a redus viteza, inculpatul a deschis uşa şi a sărit din maşină, rostogolindu-se pe carosabil.

În această situaţie, victima a coborât din autoturism şi i-a reproşat cele întâmplate, cauză pentru care cei doi s-au îmbrâncit.

La scurt timp, Z.A. i-a aplicat o lovitură cu pumnul, iar B.V.F. a ripostat.

Indignat de riposta victimei, inculpatul a scos din buzunar un cuţit cu lungimea de 15 cm, cu care i-a aplicat victimei numeroase lovituri, în diferite zone ale corpului cu intensitate sporită.

Sesizând că victima este căzută, martorul Şt.M.B. a intervenit să îi despartă şi l-a întrebat pe inculpat dacă a omorât-o pe victimă. Văzând că aceasta are hemoragie, martorul s-a deplasat spre comuna Bragadiru şi s-a ascuns.

În aceeaşi noapte, inculpatul Z.A. şi martorul G.C.I. l-au dus pe B.V.F. la locuinţa lor, apoi la Spitalul Giurgiu.

De aici victima a fost transportată la Bucureşti şi internată la Spitalul de urgenţă „Dr. Bagdasar Arseni”, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, fiindu-i astfel salvată viaţa.

Potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată a suferit leziuni de violenţă produse cu un corp dur tăietor-înţepător, respectiv: „plagă prin înjunghiere în regiunea hipogastrică; multiple plăgi intestinale şi mezenterice; plagă prin înjunghiere toracică dreapta posterioară cu pneumotorax drept; plăgi superficiale prin înjunghiere toracic posterior.” Aceste leziuni au pus în primejdie viaţa victimei, ele necesitând 35-40 zile de îngrijiri medicale.

În raport de obiectul folosit, de zonele anatomice vizate, de intensitatea loviturilor şi de leziunile cauzate, s-a apreciat că fapta comisă pe un drum public întruneşte elementele tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declaraţiilor persoanei vătămate, a declaraţiilor martorilor Şt.M. şi G.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut şi regretat agresiunea săvârşită.

Având în vedere conduita anterioară bună, lipsa antecedentelor penale, sinceritatea din timpul procesului şi regretul manifestat pentru cele întâmplate, instanţa a recunoscut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal potrivit art. 76 alin. (2) din acelaşi cod.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 426 din 13 august 2003 a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că fapta trebuie încadrată în dispoziţiile art. 182 C. pen. şi că pedeapsa aplicată este prea severă.

Astfel s-a constatat că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei şi că acest rezultat nu s-a produs datorită îngrijirilor medicale prompt acordate, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 182 C. pen.

Referitor la pedeapsa aplicată, s-a considerat că aceasta este concordantă cu pericolul social al faptei şi că nu se justifică reducerea sancţiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care, invocând dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele, reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea la 23 mai 2003, în loc public, a tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., i-au aplicat acestuia, prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante, pedeapsa principală de 5 ani închisoare, situată sub minimul prevăzut de lege.

Această pedeapsă a fost corect individualizată, în raport cu dispoziţiile art. 72, art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen., avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, dar şi persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a avut anterior o conduită general bună şi a dovedit sinceritate pe parcursul procesului penal.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului,

Fiind respectate cerinţele acestor texte legale, nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, astfel cum a solicitat inculpatul recurent.

Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 24 mai 2003 la 1 octombrie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII