CSJ. Decizia nr. 4130/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4130/2003
Dosar nr. 2418/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Bacău, a fost condamnat inculpatul C.D. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părţi vătămate A.Ş., I.N., M.I., fapta din 30 septembrie 2002) şi la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod (parte vătămată A.S., fapta din 8 octombrie 2002).
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 362 zile rămas neexecutat, din pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 685 din 11 iunie 2001 a Judecătoriei Oneşti, rest care s-a contopit în fiecare din cele 2 pedepse la care a fost condamnat inculpatul.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat reţinerea şi arestarea preventivă de la 10 octombrie 2002, la zi.
Pe latură civilă în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., precum şi a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească cu titlul de despăgubiri civile următoarele sume:
- părţii civile A.Ş. suma de 4.000.000 lei;
- părţii civile A.S. suma de 1.000.000 lei.
Totodată, s-a constatat că părţile vătămate M.I., I.N., M.S. şi B.C. nu s-au constituit părţi civile.
Conform art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului cu buton dobândit de către inculpat, de la partea vătămată B.C.
S-a dispus şi confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 lei, care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate M.S.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 30 septembrie 2002, în timp ce se afla într-un loc public, prin acte de violenţă şi ameninţare cu cuţitul, inculpatul a sustras de la părţile vătămate A.Ş., I.N. şi M.I. bunuri în valoare de 6 milioane lei.
Părţile vătămate, toţi trei elevi, navetişti, aşteptau trenul şi ascultau muzică la minicasetofonul aparţinând părţii vătămate A.Ş., când inculpatul s-a apropiat de ei şi a solicitat să i se dea şi lui voie să folosească minicasetofonul, iar în momentul în care a observat că partea vătămată A.Ş. a scos din buzunar un telefon mobil i l-a smuls din mână, a lovit cu pumnul pe M.I., care-i cerea să restituie telefonul şi a fugit.
A fost înlăturată de către instanţă agravanta ameninţării părţilor vătămate cu un cuţit, datorită îndoielilor existente.
S-a constatat că telefonul sustras a fost vândut ulterior lui M.S. cu suma de 1.200.000 lei, bunul fiind recuperat în faza urmăririi penale.
În noaptea de 8 octombrie 2002, inculpatul a observat în bar că partea vătămată A.S. are la el valută, fapt ce l-a determinat să-l aştepte să iasă din local şi să-l urmărească, i-a pulverizat în faţă conţinutul unui tub, spray lacrimogen, aplicându-i şi lovituri cu pumnii, reuşind să-i fure acesteia haina în care se aflau actele de identitate, mai multe chitanţe, bonuri valorice, chei, abonament de călătorie şi suma de 20 euro.
Partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de trimitere în judecată, reţinând că săvârşirea faptei nu a avut loc într-o locuinţă sau alte dependinţe ale acesteia.
Prin Decizia penală nr. 193 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi de inculpat, împotriva sentinţei numai în ce priveşte schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de tâlhărie, săvârşită la 30 septembrie 2002 şi a confiscării speciale a cuţitului.
Pentru infracţiunea de tâlhărie din 30 septembrie 2002 prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a dispus aplicarea şi art. 211 alin. (21) lit. c) din acelaşi cod şi înlăturarea măsurii confiscării speciale a cuţitului cu buton, aflat la Camera de corpuri delicte a Poliţiei Oneşti.
Împotriva acestei decizii, cu ocazia pronunţării, inculpatul a declarat recurs, iar în instanţă, s-a susţinut de către apărătorul acestuia că pedeapsa aplicată este prea severă şi s-a solicitat reducerea ei, prin admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.
Din examinarea probelor administrate se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea celor două infracţiuni de tâlhărie, constând în deposedarea părţilor vătămate A.Ş. şi A.S., prin ameninţări şi violenţă, de bunuri în valoare de peste 7.000.000 lei.
Referitor la pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că a fost individualizată cu respectarea cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite cât şi persoana inculpatului, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie.
Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 din C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a condamnatului.
Aşa fiind, nu există temeiuri pentru reconsiderarea pedepsei aplicate aşa cum s-a solicitat de către recurent.
Întrucât motivul de casare este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 1 octombrie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D., împotriva deciziei penale nr. 193 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 4131/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
