CSJ. Decizia nr. 4126/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4126/2003
Dosar nr. 3819/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100 din 25 iunie 2003, Tribunalul Vâlcea, a condamnat pe inculpatul C.M. la 19 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 69 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a) şi i) din acelaşi Cod.
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească suma de 80.000.000 lei despăgubiri civile, părţii civile G.G.
Pentru a pronunţa hotărârea instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 12 mai 2002, inculpatul, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, cu victima C.A. a premeditat şi a lovit-o cu un cuţit, provocându-i moartea.
Astfel inculpatul, predispus la un comportament violent, şi pentru că în ziua de 9 mai 2002, avusese o discuţie cu victima C.A., care-i reproşase faptul că nu i-a restituit, un împrumut mai vechi a luat hotărârea infracţională de a o ucide. În acest scop în ziua de 12 mai 2002, inculpatul a aşteptat-o cunoscând că aceasta este plecată după cumpărături, şi pe drum forestier s-a apropiat de victimă şi a lovit-o din spate cu putere cu un cuţit, iar după ce aceasta a căzut a mai lovit-o de patru ori, abandonând-o, părăsind în aceiaşi zi şi localitatea de domiciliu.
Raportul medico - legal de autopsie a înscris că moartea victimei C.A. în vârstă de 70 ani a fost violentă, şi s-a datorat insuficienţei cardio – respiratorii acute consecutive secţionării gâtului, leziunile putând fi produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medical de constatare medico – legală, şi a declaraţiilor martorilor V.F., U.M. şi B.R. coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului de săvârşire a faptei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 189/ A din 31 iulie 2003, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondată critica formulată în sensul greşitei individualizării a pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul C.M., considerând că pedeapsa ce i s-a aplicat nu a fost individualizată cu luarea în considerare a tuturor criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat este neîntemeiat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite de persoana infractorului şi de împrejurările, care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei aceste criterii generale de individualizare, se reţine că instanţa a acordat semnificaţia cuvenită gradului de pericol social al faptei primordial în acest complex.
Persoana inculpatului de asemenea cu rol de orientarea aplicării pedepsei, în acest sens s-a reţinut că acesta este cunoscut cu un comportament violent şi adaptând o atitudine oscilantă în cursul urmăririi penale, a încercat să inducă în eroare organele de anchetă.
Pedeapsa de 19 ani închisoare se constată că este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Aşa fiind nu există temeiuri de reducere a pedepsei aşa cum a solicitat recurentul inculpat.
Întrucât critica din recurs în sensul greşitei individualizări a pedepsei este neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului se constată existenţa unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b), din acelaşi cod urmează a respinge recursul ca nefundat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 13 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 189/ A din 31 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 13 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4125/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4127/2003. Penal → |
|---|
