CSJ. Decizia nr. 4132/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4132/2003
Dosar nr. 2500/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 20 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Braşov, în baza art. 211 alin. (2) lit. b), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.G. la 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi art. 71 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul B.A. la 5 ani închisoare, în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul B.A. a fost obligat la 250.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B.C., în solidar, cu inculpatul G.G.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, către partea civilă B.C. la 250.000 lei, iar inculpatul G.G. la plata sumei de 15 milioane lei despăgubiri civile, către aceiaşi parte civilă.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, instanţa de fond, pe baza probelor administrate a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 6 ianuarie 2002, cei doi inculpaţi, având asupra lor un sac de rafie şi un levier, s-au deplasat la domiciliul victimei S.I., pentru a sustrage păsări din curte. Poarta de acces era închisă, aşa încât, inculpatul G.G. a pătruns prin escaladare şi a deschis poarta, pentru a intra şi inculpatul B.A. Cei doi inculpaţi au sustras două gâşte şi o găină, pe care le-a introdus în sac.
Victima S.I. şi concubina sa au auzit zgomote şi au ieşit pe scările de la intrarea în imobil, strigând după ajutor.
Inculpatul B.A. a fugit cu sacul, iar inculpatul G.G. s-a apropiat de victima S.I. şi a lovit-o cu levierul în faţă. În urma loviturii, victima a căzut, iar în cădere, s-a lovit cu capul de ciment suferind leziuni care la scurt timp, i-au provocat decesul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, care a solicitat majorarea pedepsei pentru inculpatul G.G. şi inculpaţii, care au cerut reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 131 din 21 mai 2003, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpatul B.A. şi a desfiinţat hotărârea, numai cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale şi la graţierea pedepsei aplicată inculpatului B.A.
A constatat graţiată pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B.A. şi a dispus punerea sa în libertate, dacă nu a fost arestat în altă cauză.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei perechi de mănuşi aparţinând inculpatului G.G.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.G., fiind menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
S-a respins în considerente că fapta de furt calificat comisă de inculpatul B.A. la data de 6 ianuarie 2002, deci după data de 25 iulie 2001 şi sancţionată cu o pedeapsă de 5 ani închisoare, intră sub incidenţa Legii nr. 543/2002, pedeapsa fiind graţiată integral şi condiţionat.
În ce priveşte critica formulată de parchet şi de inculpatul G.G. vizând operaţiunea de individualizare a pedepsei s-a constatat că prima instanţă a respectat prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aşa încât, nu se impune nici majorarea cuantumului şi nici reducerea lui.
În termen legal, împotriva hotărârilor a declarat recurs doar inculpatul G.G., care le-a criticat, atât în scris cât şi oral, sub aspectul greşitei condamnări a inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie, în loc de furt şi pentru pedeapsa aplicată, solicitând reducerea ei sub limita minimă legală, prin reţinerea unor circumstanţe judiciare personale.
Criticile formulate se încadrează în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., constatându-se însă că recursul este nefondat.
Recurentul inculpat a avut o conduită procesuală oscilantă spre parcursul procesului, negând mai întâi comiterea faptei, după care a revenit şi în prezenţa apărătorului, cu ocazia reconstituirii a indicat modul în care a realizat activitatea infracţională, locul de unde a sustras păsările, locul unde a lovit victima, precum şi obiectul folosit.
Recurentul inculpat a descris condiţiile în care a pătruns în curtea victimei, şi a indicat persoana care a participat la comiterea sustragerii, precizând că acesta a reuşit să fugă cu păsările, în timp ce el a lovit pe victimă şi pe concubina acestuia pentru a-şi asigura scăparea.
În faţa instanţei recurentul inculpat a revenit parţial asupra acestor declaraţii, susţinând că a comis activitatea infracţională singur, fără participarea altei persoane, pentru că în această fază procesuală să nege lovirea victimelor, acţiune ce pretinde a fi comisă doar de B.A.
Osebit de aceste declaraţii ale inculpatului pot fi amintite declaraţiile martorilor M.D. şi H.N. şi mai ales ale martorei B.T. şi ale fiicei sale, B.T.I. ascultată în prezenţa tatălui său, concubina inculpatului G.G. şi respectiv fiica acesteia.
Prin declaraţiile lor, cele două martore au confirmat susţinerile iniţiale ale inculpatului G.G., potrivit cărora, aflându-se la furat de păsări, a fost surprins de victime, astfel încât, a trebuit să le lovească, pentru a-şi asigura scăparea, situaţie în care a ascuns atât păsările cât şi cizmele cu care era încălţat.
Desigur, în acest context probator, este evident că inculpatul G.G., pentru a-şi asigura scăparea, fiind surprins de victime în timp ce le sustrăgea păsările, le-a aplicat lovituri, în urma cărora victima S.I. a decedat, iar concubina sa a prezentat leziuni traumatice.
Această activitate infracţională a fost corect încadrată de instanţe în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), d) şi f) şi alin. (3) C. pen., infracţiune pentru care în mod legal a fost condamnat inculpatul G.G.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta respectă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recurentul a avut o poziţie oscilantă şi nesinceră pe parcursul procesului ceea ce nu-l caracterizează pozitiv, nu are ocupaţie, iar fapta comisă prezintă un deosebit pericol social.
Aşa fiind, recurentului inculpat i s-a aplicat totuşi o pedeapsă la limita legală inferioară şi nu se constată motive care să justifice o coborâre a acesteia sub limita minimă legală.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa detenţia preventivă din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G., împotriva deciziei penale nr. 131/ Ap din 21 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 11 ianuarie 2002, la 1 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4131/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4133/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
