CSJ. Decizia nr. 4170/2003. Penal. Lregea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4170/2003
Dosar nr. 396/2003
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 628 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul S.O. din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/200 şi pentru inculpaţii B.R. şi B.R.L. din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat şi inculpatul S.O. la 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen. şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 2 ianuarie 2002, la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat cantităţile de 457 comprimate şi 24 comprimate de M.D.E.A. rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate şi sigilate cu sigiliu M.I. nr. 50091.
În baza art. 117 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a expulzării după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 au fost condamnaţi inculpaţii : B.R. şi B.R.L. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, fiecare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor B.R. şi B.R.L. şi în baza art. 862 C. pen., s-a stabilit pentru fiecare un termen de încercare de câte 6 ani.
S-a stabilit pentru inculpaţi în baza art. 863 C. pen., următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în prima vineri a fiecărei luni la sediul organului de poliţie în raza căruia domiciliază;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau localitate şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă;
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor B.R. şi B.R.L.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus pentru ambii inculpaţi, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 9 ianuarie 2002, la data punerii lor efective în libertate.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 280 comprimate de M.D.E.A. rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate şi sigilate cu sigiliul M.I. cu nr. 50091.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 2 ianuarie 2002 ofiţeri de poliţie din cadrul I.G.P., Direcţia Antidrog l-au depistat în apropierea Podului Băneasa pe inculpatul S.O., având asupra sa 507 pastile de culoare albă, ce s-au dovedit în urma analizelor de laborator a fi droguri de mare risc.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel procurorul care a susţinut că în mod greşit s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpaţii B.R. şi B.R.L., drogurile depistate fiind destinate comercializării şi majorarea pedepselor. Şi inculpatul S.O., care a cerut reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 776 din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul procurorului şi al inculpatului S.O., şi făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a redus pedeapsa acestui inculpat de la 5 ani la 3 ani închisoare.
De asemenea, s-a dispus supravegherea inculpaţilor B.R. şi B.R.L. de către serviciul de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Braşov.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate au declarat recurs procurorul, cât şi inculpatul S.O., reiterându-se motivele formulate în apel.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Se invocă greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B.R. şi B.R.L. este cea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, căci ei au traficat substanţe stupefiante.
Referitor la pedepsele aplicate acestora, instanţele de judecată au apreciat greşit că ei au avut o atitudine sinceră şi au cooperat în procesul penal, astfel că nejustificat au considerat că pedepsele îşi vor atinge scopul fără executarea în regim de detenţie.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului S.O., se susţine că instanţele nu au avut în vedere în suficientă măsură, pericolul social deosebit al infracţiunii săvârşite, cantitatea însemnată de droguri achiziţionată în vederea comercializării şi frecvenţa mare a acestui gen de infracţiuni, faţă de care situaţie, nu se mai poate reţine circumstanţa atenuantă a înlesnirii descoperirii sau arestării participanţilor, prevăzută de art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
Recursul este formulat numai cu privire la inculpatul S.O., sub următoarele aspecte:
Sub un prim aspect, se constată că, fără o justificare temeinică şi fără motivare, instanţa de apel a făcut aplicarea la inculpatul S.O. a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Ca urmare, reducându-se pedeapsa aplicată de la 5 la 3 ani închisoare s-a ajuns la o sancţiune injust individualizată, blândă în raport de pericolul social sporit al faptei, pedeapsă ce nu asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, se impune majorarea pedepsei, prin înlăturarea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen., de la 3 ani, la 6 ani închisoare.
Sub un alt aspect, se constată că, deşi pentru infracţiunea săvârşită de acelaşi inculpat [(art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000)], se prevede pe lângă pedeapsa principală, aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, iar conform art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, totuşi s-a omis aplicarea pedepsei complimentare faţă de inculpatul S.O.
Criticile referitoare la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B.R. şi B.R.L. şi la greşita individualizare a pedepselor aplicate acestora, nu sunt fondate.
S-a reţinut corect pe baza probelor administrate că aceşti doi inculpaţi nu au traficat droguri, ci doar le-au cumpărat în vederea consumului propriu, în raport de care situaţie, corect s-a schimbat încadrarea juridică la aceşti doi din urmă inculpaţi în art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Totodată, se constată că pedepsele aplicate sunt bine proporţionalizate şi că justificat s-a dispus suspendarea sub supraveghere potrivit art. 861 C. pen.
Considerând că aspectele greşite relevate la examinarea recursului procurorului, privind pe inculpatul S.O. constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) punctele 14 şi 171 C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, este formulat, urmând a se admite ca atare şi a se casa ambele hotărâri pronunţate în cauză numai referitor la inculpatul S.O., cu privire la individualizarea pedepsei şi la omisiunea aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi.
Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului S.O., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, prin înlăturarea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen., de la 3 ani la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se va aplica aceluiaşi inculpat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, vor fi menţinute.
Recursul declarat de inculpatul S.O. fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepsei aplicată acestui inculpat, se va deduce perioada arestării preventive, de la 2 ianuarie 2002, la data pronunţării prezentei decizii.
Va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat, în sumă de câte 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi B.R. şi B.R.L., urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 776 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează hotărârea pronunţată, precum şi sentinţa penală nr. 628 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei şi la omisiunea aplicării pedepsei complementare faţă de inculpatul S.O.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S.O., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 prin înlăturarea art. 74 şi art. 76 C. pen., de la 3 la 6 ani închisoare.
Aplică dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Respinge recursul declarat de inculpatul S.O. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 2 ianuarie 2002, la 2 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, B.R.L. şi B.R., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4169/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4171/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
