CSJ. Decizia nr. 4226/2003. Penal. Art.20 rap.la art.176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4226/2003
Dosar nr. 2930/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164 din 15 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2059/2002, a fost condamnat inculpatul D.L.C. la:
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) şi e) C. pen.
- 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 176 lit. d) C. pen.
A fost respinsă cererea inculpatului, privind aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă ce a fost sporită cu 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute în total 9 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 54 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest, iar în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală perioada de reţinere şi arest preventiv începând cu 13 iulie 2002 şi până la pronunţare.
În baza art. 149, art. 155 şi art. 159 C. proc. pen., a fost prelungit arestul preventiv pe o perioadă de 30 zile, începând cu 15 aprilie 2003 şi până la 14 mai 2003.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat un cuţit.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la:
- 10.000.000 lei despăgubiri materiale şi 10.000.000 lei daune morale către partea civilă C.O.A.
- 10.000.000 lei daune morale către partea civilă D.V.
În baza dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la 22.588.000 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Judeţean Argeş.
În baza dispoziţiilor art. 191 C. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Aflat sub influenţa băuturilor alcoolice în noaptea de 12 iulie 2002, inculpatul s-a hotărât să facă rost de bani, respectiv suma de un milion de lei, pentru a scoate de la amanet bijuteriile mamei sale.
După ce a studiat terenul şi, convins că nu mai e nici o altă persoană prezentă în afara vânzătoarei, a intrat în magazinul SC S. şi, ameninţând-o pe vânzătoarea D.V. cu cuţitul i-a solicitat suma de un milion lei.
Alertat de ţipetele acesteia, patronul magazinului, partea vătămată C.O.A. a încercat să-l dezarmeze pe inculpat, dar a fost lovit de acesta cu cuţitul în abdomen.
Raportul medico-legal de constatare eliberat de Serviciul de medicină legală Argeş atestă o „plagă înjunghiată abdominală penetrantă în hipocondrul stâng cu secţiunea anselor jejunale, peritonită mixtă, secţiunea vaselor scurte mezenterice cu hemoperitoneu, şoc peritoneal şi hemoragic, plagă tăiată index drept”.Leziunile produse prin lovire cu corp tăietor, înţepător, au necesitat 40 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, criticând soluţia instanţei de fond sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul de a se dispune în favoarea sa reţinerea de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Prin Decizia penală nr. 171/ A din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Piteşti, a respins ca nefondat apelul inculpatului apreciind că, în mod corect, instanţa de fond nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea sa şi a stabilit în mod judicios pedepsele aplicate.
Nemulţumit de această decizie inculpatul, în termen legal a atacat-o cu recurs.
În memoriul scris depus la dosarul cauzei, solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., invocând o cădere accidentală a părţii vătămate C.O.A. în cuţitul pe care el, inculpatul, îl ţinea în mână.
În concluziile sale, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
În ultimul cuvânt, în şedinţa publică din 3 octombrie 2003, inculpatul a solicitat admiterea recursului şi achitarea sa, întrucât nu el este autorul faptei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Probele administrate în cauză relevă fără dubiu că inculpatul, a pătruns noaptea în magazinul părţii vătămate, cu intenţia de a sustrage prin violenţă suma de un milion de lei. El a ameninţat-o pe partea vătămată D.V. cu cuţitul, dar a fost surprins de patronul magazinului, partea civilă C.O.A., pe care l-a înjunghiat pentru a-şi asigura scăparea.
În aceste condiţii, invocarea unei căderi accidentale a acestuia în cuţitul pe care inculpatul îl ţinea în mână este contrazisă flagrant de materialul probator administrat, inclusiv declaraţiile inculpatului, care a recunoscut fapta.
În mod corect instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului, circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-au avut în vedere, pe de o parte, consecinţele grave ale faptei săvârşite de inculpat, care a ameninţat prima victimă cu cuţitul, pe care i l-a pus la gât şi apoi, l-a înjunghiat pe partea civilă C.O.A., care a intervenit pentru a o salva pe vânzătoarea sa, iar pe de altă parte lipsa antecedentelor penale şi poziţia procesuală a inculpatului, care a recunoscut direct sau indirect fapta comisă.
În aceste condiţii pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare este judicios stabilită, ţinându-se cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), scopul coercitiv – educativ al pedepsei fiind pe deplin realizat, în conformitate cu prevederile art. 52 C. pen.
Ultimul motiv de recurs al inculpatului, invocat de acesta în ultimul cuvânt, achitarea sa, întrucât nu el este autorul faptei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este în totală discordanţă cu probele administrate şi chiar cu poziţia principală a sa.
Materialul probator administrat în cauză relevă fără nici un dubiu că inculpatul este cel care, după un plan prestabilit, a intrat în magazin înarmat, a ameninţat prima victimă şi a lovit-o cu cuţitul pe cea de-a doua. El a fost recunoscut de partea civilă C.O.A. şi de partea vătămată D.V., aceştia fiind salvaţi de intervenţia martorului V.I.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L.C., împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 iulie 2002, la 3 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4225/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4227/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
