CSJ. Decizia nr. 4224/2003. Penal. Art.211 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4224/2003
Dosar nr.4015/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 205 din 25 aprilie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpaţii:
- L.I. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 39 alin. (4) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la această infracţiune), la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (în dauna părţii vătămate O.I.) şi la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (în dauna părţii vătămate B.V.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
- L.J. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) (2) şi (4) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
- L.R. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 239 alin. (1) (2) şi (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive începând cu 28 noiembrie 2002, la zi.
În temeiul art. 346 C. proc. pen., s-a respins acţiunea civilă a părţii vătămate B.V.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. pen., inculpaţii au fost obligaţi la 2.250.000 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, inculpatul L.R., în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 noiembrie 2002, inculpaţii L.J. şi L.R. au fost surprinşi de către agentul de pază O.I., în apropierea Reviziei de Vagoane Turda, având asupra lor un sac cu robineţi de aer provenind de la vagoanele din cadrul acestei revizii, motiv pentru care a fost sesizată şi partea vătămată B.V., în calitate de poliţist.
Părţile vătămate solicitându-le inculpaţilor să predea obiectele cu care au fost surprinşi asupra lor, L.I. şi L.J. le-au adresat ameninţări şi injurii şi mai mult, l-au chemat şi pe tatăl lor, inculpatul L.I., care la rândul său, i-a ameninţat pe poliţist şi agentul de pază şi au încercat să-i lovească în vederea păstrării bunurilor sustrase şi pentru a-şi asigura scăparea.
Prejudiciul cauzat a fost evaluat la suma de 39.667.699 lei, fiind recuperat de persoana vătămată S.N.T.M. Bucureşti, sucursala Cluj care nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri în termen legal inculpaţii L.I., L.J. şi L.R., solicitând admiterea apelurilor, casarea hotărârii şi rejudecând, să se dispună achitarea lor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, arătând că bunurile cu care au fost găsiţi nu au fost sustrase de la Revizia de Vagoane, ci au fost găsite la groapa de gunoi şi nici unul din inculpaţi nu au adresat ameninţări şi injurii poliţistului B.V. şi agentului de pază O.I. ci dimpotrivă, aceştia au exercitat acte de violenţă asupra lor.
Prin Decizia penală nr. 171 din 26 august 2003 Curtea, de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul arestării preventive începând cu data de 28 noiembrie 2002, la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a arestului preventiv a inculpaţilor L.I. şi L.J. şi cu 20 de zile inculpatului L.R., începând cu 26 august 2003.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpaţii L.I., L.J. şi L.R., solicitând achitarea lor pentru infracţiunile de tâlhărie şi ultraj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece bunurile găsite asupra lor provin din groapa de gunoi şi nu au ameninţat sau adresat injurii părţilor vătămate.
În subsidiar, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
De asemenea, în subsidiar, inculpatul L.I. a solicitat să se constate că este complice la infracţiunea de tâlhărie şi nu autor, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, în acest sens.
Examinând recursurile declarate în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, în temeiul art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., se constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce urmează;
Potrivit art. 211 C. pen., infracţiunea de tâlhărie constă în furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 239 C. pen., constituie infracţiuni de ultraj insulta, calomnia ori ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii, ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
Revenind la cauză, din declaraţiile martorilor B.I.D., B.D., C.V., C.G., M.M.F., P.A. şi C.V., coroborate cu depoziţiile părţilor vătămate, rezultă că la data de 11 noiembrie 2002, inculpatul L.J. împreună cu fratele său, L.R., fiind surprinşi în apropierea Reviziei de Vagoane Turda, având asupra lor mai mulţi robineţi de fier şi o bară de fier, la solicitarea agentului de pază B.V. şi a poliţistului O.V., de a-i însoţi, aceştia s-au opus şi mai mult, l-au chemat în ajutor pe inculpatul L.I., tatăl lor, împrejurare în care s-a creat un conflict între cei trei şi agenţii de ordine, în care inculpaţii au adresat ameninţări şi injurii celor două părţi vătămate, mimând gesturi de a-i lovi pe aceştia, încercând să păstreze bunurile cu care au fost descoperiţi.
Aşa cum în mod corect au reţinut, atât prima instanţă, cât şi instanţa de control judiciar, faptele comise de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie şi ultraj.
În consecinţă, cererile inculpaţilor, prin care, au solicitat achitarea pentru faptele reţinute în sarcina lor sunt neîntemeiate şi urmează să fie respinse.
În ce priveşte susţinerea inculpatului L.I., în sensul că este complice la infracţiunea de tâlhărie şi nu autor, se constată că aceasta este infirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, inculpatul L.I. este autor la infracţiunea de tâlhărie, în condiţiile în care a săvârşit acte de ameninţare pentru a păstra bunurile sustrase de ceilalţi doi inculpaţi, acte care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, faptă ce este confirmată de martorii B.I.D., B.D., G.V.M., C.G.L. şi C.V.
Având în vedere că inculpaţii au comis fapta la data de 11 noiembrie 2002, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 169 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, aplicabilă din data de 18 aprilie 2002, care incriminează infracţiunea de tâlhărie comisă de două sau mai multe persoane împreună în art. 211 alin. (21) C. pen.
Aşa fiind, urmează ca încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie de tâlhărie reţinută în sarcina inculpaţilor să fie schimbată din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) C. pen.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, se constată că acestea au fost just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Astfel, inculpatul L.I. este recidivist, inculpatul L.R. era minor la data comiterii faptei, iar inculpatul L.J. nu este cunoscut cu antecedente penale.
Din caracterizările depuse la dosar de Postul de Poliţie T.F. Turda, rezultă că cei trei au avut un comportament total necorespunzător, fiind persoane permanent predispuse la săvârşirea unor infracţiuni de furt.
Aşa fiind, sancţiunile penale aplicate urmează să fie menţinute, ele încadrându-se în limitele legale prevăzute de textele de lege incriminatoare, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaţilor în vederea reinserţiei lor în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste condiţii, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile declarate de inculpaţi şi a se dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii L.I., L.R. şi L.I. împotriva deciziei penale nr. 171 din 26 august 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 205 din 25 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, numai cu privire la încadrarea juridică dată infracţiunii de tâlhărie.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. pentru inculpatul L.I.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), parte vătămată fiind O.I., de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), parte vătămată fiind B.V.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), menţinând pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului L.I.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul L.I., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
pentru inculpatul L.I.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată fiind O.I., de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., parte vătămată fiind B.V.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., menţinând pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului L.I.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul L.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
pentru inculpatul L.R.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., parte vătămată O.V. şi de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., parte vătămată B.V.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., menţinând pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul L.R. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2002, la 3 octombrie 2003, pentru toţi inculpaţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4220/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4225/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
