CSJ. Decizia nr. 4229/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4229/2003
Dosar nr. 2641/2002
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 2 februarie 2001, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul T.G. la trei pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., precum şi la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedeapsa principală cea mai grea a fost sporită cu un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 6 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi, respectiv, de art. 290 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile după cum urmează: 1.049.406.397 lei către partea civilă SC A. SA Baia Mare; 90.723.956 lei către partea civilă SC A.C.; 72.476.228 lei către partea civilă SC E. SA. Instanţa a respins acţiunile civile ale părţilor civile SC H. SRL Braşov, E.I., V.C., N.D., M.I. şi A.M. şi a constatat că părţile vătămate V.I., C.R., T.M., B.A., B.E., V.M. şi V.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că inculpatul T.G., în calitate de administrator al SC A. SRL Braşov şi asociat unic al SC S.P. SRL Braşov şi SC M. SRL Braşov a încheiat cu diferite societăţi comerciale contracte de cumpărare a unor mărfuri şi a emis cecuri de plată a preţului deşi cunoştea că nu are disponibil în contul bancar sau că disponibilul existent este insuficient, pentru a acoperi sumele pentru care a emis instrumentele de plată. Astfel:
- în luna iunie 1977, inculpatul, în calitate de administrator al SC A. SRL Braşov, a încheiat un contract cu SC A. SA Baia Mare, pentru cumpărarea unei cantităţi de carne de pasăre în valoare de 70.289.165 lei şi a emis, în vederea plăţii preţului, un cec care nu avea acoperire în contul bancar, decât pentru suma de 26.959.948 lei. În cursul procesului, partea civilă a cerut ca inculpatul să fie obligat la despăgubiri în sumă de 1.049.397 lei, cuprinzând suma datorată şi penalităţi de întârziere.
- la 9 ianuarie 1998, inculpatul, în calitate de asociat unic la SC M. Braşov a cumpărat de la SC A. S.A., o cantitate de ouă şi a emis, pentru plata preţului un C.E.C. completat cu suma de 76.375.980 lei, fără acoperire în cont. Partea civilă a cerut ca inculpatul să fie obligat la despăgubiri în sumă de 90.723.956 lei, reprezentând preţul mărfii şi penalităţi de întârziere.
La data de 29 decembrie 1997, în aceeaşi calitate, inculpatul a cumpărat de la SC E. SA Prahova o cantitate de făină şi de saci, în valoare de 67.750.071 lei şi a emis în vederea plăţii preţului, un C.E.C. pentru care nu avea acoperire bancară. Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri, în sumă de 72.476.228 lei, reprezentând preţul mărfii şi penalităţi de întârziere.
Deosebit de aceste infracţiuni, s-a reţinut că la data de 26 februarie 1997, inculpatul i-a vândut părţii vătămate V.I. un apartament situat în Braşov, asigurându-l pe cumpărător că imobilul este liber de sarcini şi a încasat de la acesta, cu titlu de avans din preţ, suma de 60.000.000 lei, pentru ca, ulterior, să se constate că imobilul este ipotecat în favoarea mai multor creditori, societăţi comerciale.
Prin Decizia nr. 72/ Ap din 18 aprilie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, împotriva acestei sentinţe pe care a desfiinţat-o numai cu privire la modalitatea de stabilire a pedepsei complementare şi a comunicării hotărârii către Registrul Comerţului, din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov şi, rejudecând în aceste limite, l-a condamnat pe inculpat, la câte trei pedepse complementare de interzicere a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru trei infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., a contopit aceste pedepse şi a dispus ca hotărârea pronunţată să fie comunicată Registrului Comerţului din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse apelurile declarate de inculpat şi de părţile civile M.I. şi A.M.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, partea civilă M.I. şi inculpatul T.G.
În motivarea recursului parchetului se susţine că inculpatul a fost achitat greşit, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., comisă în anul 1995 în dauna părţii vătămate SC H. Braşov, pentru infracţiunea de fals comisă cu aceeaşi ocazie şi pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiune compusă din 8 acte materiale şi săvârşită în anii 1994 – 1996 în dauna părţilor vătămate C.R., E.I., M.I., B.A., B.E., A.M., V.M. şi V.N.
De asemenea, parchetul atacă hotărârea primei instanţe cu privire la individualizarea pedepsei, arătând că, în raport cu numărul mare de infracţiuni comise şi de pericolul acestora, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea uşoară, care nu corespunde criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este întemeiat.
În afara infracţiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul T.G. a mai fost trimis în judecată pentru faptul că în anul 1995, inculpatul, în calitate de administrator al SC A. Braşov, a primit de la B.E., patroana SC H. Braşov, suma de 63.626.600 lei şi a întocmit o fractură, prin care atesta, fictiv, că a cumpărat de la firma părţii vătămate o cantitate de zahăr în valoare echivalentă, factură ce-i era necesară părţii vătămate pentru a justifica obţinerea unui credit bancar, în vederea cumpărării de zahăr de la Fabrica de zahăr din Urziceni.
Achitarea inculpatului pentru această infracţiune s-a întemeiat pe împrejurarea rezultată din probe că înţelegerea dintre inculpat şi B.E. nu conţine nici un element de înşelăciune, patroana firmei SC H. Braşov, fiind în deplină cunoştinţă asupra conţinutului şi a scopului convenţiei încheiate cu inculpatul. Ulterior, B.E. nu a mai avut posibilitatea să obţină creditul avut în vedere şi să cumpere zahăr de la fabrica menţionată, întrucât aceasta şi-a încetat activitatea.
În raport cu probele administrate se constată că soluţia de achitare este corectă, lipsind latura subiectivă a infracţiunilor, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Inculpatul a fost trimis de asemenea în judecată pentru înşelarea părţilor vătămate C.R., E.I., M.I., B.A., B.E., A.M., V.M. şi V.N., cu ocazia încheierii unor contracte de împrumut sau de garantare a unor împrumuturi.
Achitarea inculpatului pentru aceste fapte este corectă căci, aşa cum au reţinut în mod justificat cele două instanţe, pe baza probelor administrate, în cele mai multe dintre cazuri contractele de împrumut sau de garanţie s-au încheiat la notariat, iar părţile vătămate cunoşteau situaţia inculpatului, lipsind aşadar, elementul de inducere în eroare. Pentru pagubele suferite de părţile vătămate, în legătură cu încheierea şi executarea contractelor încheiate cu inculpatul, acesta rămâne răspunzător în condiţiile prevăzute de legislaţia civilă.
Nu poate fi primit nici motivul de casare privind greşita individualizare, întrucât se constată că, prin stabilirea unei pedepse rezultante de 6 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute, instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind cazul ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie majorată.
Urmează, în consecinţă, ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov să fie respins ca nefondat.
Inculpatul T.G. a solicitat, în recursul său, micşorarea pedepselor şi aplicarea art. 861 C. pen., ţinând seama de circumstanţele sale personale şi de împrejurările concrete, în care au fost comise faptele, iar în ce priveşte latura civilă, a cerut înlăturarea obligării sale la penalităţi de întârziere faţă de partea civilă SC A. Baia Mare, având în vedere că, un contract nul, încheiat în scop de înşelăciune, nu poate genera obligarea la plata de penalităţi pentru neexecutare.
Recursul inculpatului nu este întemeiat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a comis mai multe infracţiuni de înşelăciune, prin care a cauzat pagube importante părţilor civile. Ţinând seama de numărul infracţiunilor şi de urmările acestora, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind cazul să fie micşorată sau să se dispună suspendarea executării ei.
În ce priveşte soluţia pronunţată în judecarea laturii civile a cauzei se constată că inculpatul a fost obligat corect la despăgubirile civile, prevăzute în hotărârea atacată, întrucât, potrivit legii, inculpatul are obligaţia să repare integral prejudiciul cauzat prin infracţiunile comise, adică atât paguba efectivă cât şi câştigul nerealizat, iar obligarea la plata unor despăgubiri calculate în echivalent cu penalităţile constituie o modalitate corespunzătoare de evaluare a pagubelor, produse în cazul infracţiunilor comise în legătură cu încheierea sau cu executarea unor convenţii.
Urmează, în consecinţă, ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Partea civilă M.I. nu şi-a motivat recursul şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a-l susţine.
Urmează, în consecinţă să fie respins ca nefondat şi recursul declarat de partea civilă M.I., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, partea civilă M.I. şi inculpatul T.G., împotriva deciziei penale nr. 72/ Ap din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurenta parte civilă şi recurentul inculpat la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4228/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4231/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
