CSJ. Decizia nr. 4269/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4269/2003
Dosar nr.3892/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 pronunţată la data de 15 ianuarie 2003, în dosarul penal nr. 5142/P/2002, Tribunalul Dolj, secţia penală a dat următoarea hotărâre:
În baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a aplicat art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea şi prevenţia de la 22 martie 2002 la zi.
A obligat inculpatul la plata a 681.159 lei, despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, împreună cu dobânzile legale aferente, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.P. domiciliat în comuna Amărăştii de Jos, jud. Dolj. A obligat inculpatul la plata a 20 milioane lei despăgubiri şi 10 milioane lei daune morale către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata a 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei reprezentând taxă expertiză medico-legală către I.M.L. Craiova, iar 300.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 10 martie 2002, după ce dimineaţa izbucnise un conflict între două familii de la apartenenţa unui teren, inculpatul D.L. l-a aşteptat pe partea vătămată S.P., i-a cerut socoteală şi apoi l-a lovit cu o bâtă în cap şi peste corp.
S-a produs un traumatism cranian închis mediu, hemipareză, hematom subdural fronto parietal drept pentru a cărei vindecare a fost necesar un număr de 70-80 zile îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei.
Inculpatul a recunoscut fapta şi raportul expertizei medico-legale, s-au efectuat probe cu acte, proces verbal, planşe foto, martorii D.S., D.V., S.F.I., S.F., D.M.A., D.M., S.B., U.C., U.M., S.M., O.L.
Instanţa de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prin aplicarea unor lovituri de mare intensitate, cu obiect apt să producă moartea, într-o zonă vitală şi cu punerea vieţii victimei în primejdie.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 329 pronunţată la 7 iulie 2003, în dosarul penal nr. 8865/P/2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi a înlăturat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., majorând pedeapsa de la 3 ani închisoare la 8 ani închisoare.
S-a respins apelul inculpatului.
S-a considerat greşită reţinerea de către instanţa de fond a circumstanţelor atenuante constând în: lipsa antecedentelor penale, sinceritate şi regret, achitarea prejudiciului; fiind necesară raportarea lor la gravitatea concretă a faptei, a urmărilor ei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat, în termen legal recurs invocând netemeinicia hotărârii care a casat sentinţa prin care i se aplicase o pedeapsă just individualizată. A solicitat menţinerea sentinţei şi chiar reţinerea stării de provocare.
Curtea, examinând hotărârea şi sentinţa de condamnare în raport de motivul de casare invocat, respectiv greşita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., verificând probele administrate şi ţinând seama de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat.
Nu intră în discuţie reţinerile dispoziţiile art. 736 C. pen., deoarece inculpatul a dorit să „pedepsească" pe cel ce le produsese în dimineaţa aceleeaşi zile, necazuri lui şi familiei, deci chiar dacă era supărat nu se afla în acea stare de tulburare psihică specifică stării de provocare şi care să-i diminueze răspunderea penală.
În mod corect instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în persoana inculpatului, deoarece împrejurările absenţei antecedentelor penale, recunoaşterea faptei şi încercarea de acoperire a prejudiciului, în situaţia dată, nu pot atenua răspunderea penală a inculpatului, proporţională cu un deosebit grad de pericol social concret dat de modul înfăptuirii infracţiunii, de urmările avute.
Aceste considerente conduc la concluzia că Decizia de apel este legală şi temeinică, starea de fapt, încadrarea juridică, stabilirea vinovăţiei, dar şi individualizarea pedepsei s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Urmează a se respinge recursul, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecinţa aplicării art. 192 alin. (2) C. proc. pen., privind cheltuielile de judecată.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L. împotriva deciziei penale nr. 329 din 7 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 22 martie 2002 la 7 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4262/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4276/2003. Penal. Art.211, 197 c.pen. Recurs → |
|---|
