CSJ. Decizia nr. 4277/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4277/2003
Dosar nr. 2713/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 pronunţată la data de 18 februarie 2003, în dosarul penal nr. 8846/2002, Tribunalul Mureş a dat următoarea hotărâre:
Cu aplicarea art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.S., din infracţiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive, începând din data de 5 august 2002 până la zi. A menţinut inculpatul în stare de arest.
S-a constatat repararea pagubei cauzate prin infracţiune, precum şi faptul că părţile civile T.I. şi T.A. au renunţat la exercitarea acţiunii civile promovată în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.192.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul avocaţilor numiţi din oficiu, s-a avansat către Baroul Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 3 august 2000, părţile vătămate T.I. şi A. la întoarcerea în domiciliu l-au găsit în casă pe inculpatul A.S. care-şi pregătise unele bunuri lângă uşă, pentru a le sustrage. Surprins, a stins lumina şi la pătrunderea în casă, a lovit-o pe T.A. peste faţă, apoi a fost imobilizat de cei doi soţi.
Inculpatul nu a recunoscut fapta justificându-şi prezenţa în locuinţă, ca un ajutor dat la cererea soţilor T. de a prinde un hoţ. A acuzat partea vătămată de nesinceritate fără să poată da explicaţie.
Instanţa însă a constatat că din probele administrate: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor S.M., S.L. şi S.I. a rezultat vinovăţia inculpatului.
Instanţa de fond a considerat că fapta inculpatului de a pătrunde fără drept într-o locuinţă cu scopul de a sustrage bunuri şi încercarea de a-şi asigura scăparea prin violenţă constituie doar infracţiunea de tâlhărie calificată dintr-o locuinţă, iar nu 2 infracţiuni, de tâlhărie şi violare de domiciliu, aceasta fiind absorbită în latura obiectivă de infracţiunea de tâlhărie în forma arătată.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia penală nr. 80/ A pronunţată la data de 21 mai 2003, în dosarul penal nr. 279/2003/P, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat, în termen legal recurs, arătând că prin condamnarea sa a fost comisă o gravă eroare de fapt [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)], oricum dacă s-ar reţine tâlhăria această infracţiune a rămas în fază de tentativă, deci s-a dat o greşită încadrare juridică [(art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)] şi oricum pedeapsa este exagerată [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi achitarea sau reducerea pedepsei.
Curtea examinând hotărârea atacată şi sentinţa de condamnare, în raport de motivele de recurs invocate, verificând probele administrate şi ţinând seama de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului care a fost prins asupra faptului. De asemenea, încadrarea juridică dată de instanţe a fost corespunzătoare, deoarece chiar dacă nu plecase cu lucrurile ce intenţiona să sustragă, fapta se consumase (deposedarea avusese loc) în momentul schimbării locului avut şi destinat de proprietar.
Cât priveşte individualizarea pedepsei, cuantumul acesteia s-a ridicat foarte puţin peste minimul special, iar pericolul social dat de modul de săvârşire a infracţiunii, dar şi de starea de recidivă, impun o pedeapsă suficientă cât să-şi producă scopul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu consecinţa aplicării art. 192 C. proc. pen., pentru cheltuielile judiciare.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 80/ A din21 mai 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 5 august 2002 la 7 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4276/2003. Penal. Art.211, 197 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4279/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
