CSJ. Decizia nr. 4219/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4219/2003
Dosar nr. 3766/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 661/ F din 10 iulie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.M.Şt., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
S-a dispus aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului, de la 12 iulie 2003, la zi, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia preventivă de la 12 mai 2003, la zi.
S-a constatat acoperit prejudiciul faţă de partea vătămată C.C.L.
În baza art. 191 C. proc. pen., instanţa l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei onorariul pentru apărător oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, în noaptea de 11 mai 2003, partea vătămată C.C.L., se deplasa, împreună cu martora N.C., pe bulevardul Pache Protopopescu din Bucureşti.
În aceeaşi direcţie se deplasa şi inculpatul S.M.Şt., care observând că partea vătămată vorbea la un telefon mobil, a atacat-o profitând de întunericul nopţii şi i-a smuls telefonul mobil, apoi s-a îndepărtat în fugă de la locul faptei.
La scurt timp, inculpatul a fost prins de un echipaj de poliţie, alertat de partea vătămată, telefonul sustras a fost găsit asupra inculpatului şi restituit părţii vătămate.
Inculpatul a declarat apel, criticând sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei, susţinând că este prea mare în raport cu circumstanţele sale personale solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Prin Decizia penală nr. 452/ A din 8 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a computat, în continuare, timpul arestării preventive, a prelungit arestarea preventivă până la data de 9 septembrie 2003 inclusiv şi l-a obligat pe inculpat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărător desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitându-se de către apărătorul desemnat din oficiu reducerea pedepsei aplicate, iar inculpatul, personal, a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea recursului.
Recursul este nefondat.
Din verificarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate, inclusiv cu recunoaşterile fără rezervă ale inculpatului.
Încadrarea juridică a faptei săvârşite este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că pedeapsa aplicată este individualizată în mod just, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa fiind fixată la nivelul minimului special, nu ar putea fi redusă decât prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Ori, inculpatul nu a invocat circumstanţe atenuante şi nici nu se constată asemenea circumstanţe în favoarea acestuia.
Totodată, nici nu se impune a se aplica circumstanţe atenuante avându-se în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului în comiterea de infracţiuni de tâlhărie.
Sub acest aspect, este de observat că inculpatul a mai fost condamnat şi în timpul minoratului pentru trei infracţiuni de tâlhărie, aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, urmează a se deduce din durata pedepsei, timpul arestării preventive şi, în fine, a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma privind onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.Şt. împotriva deciziei penale nr. 452/ A din 8 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 mai 2003 la 3 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4217/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4223/2003. Penal → |
|---|
