CSJ. Decizia nr. 4279/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4279/2003
Dosar nr. 3820/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 218 din 17 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., text de lege din urmă în baza căruia a fost condamnat inculpatul M.V. la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare, în total să execute 9 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv şi s-a prelungit durata arestului preventiv cu 30 de zile, începând cu 17 iunie 2003, până la 6 iulie 2003.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile, astfel: către partea civilă S.C. S.I.T. S.R.L., cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş la 1.020.000 lei; către partea civilă S.C. M.R. S.R.L., cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş la suma de 860.000 lei; către partea civilă S.C. S.C. S.R.L., cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, la suma de 630.000 lei; către partea civilă S.C. B.V. S.R.L., cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, la suma de 2.013.000 lei.
S-a constatat că partea vătămată A.E. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 3.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi dovezile de la dosar, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În luna ianuarie 2003, inculpatul M.V. a luat rezoluţia infracţională de a sustrage bunuri din magazine alimentare, comiţând trei fapte de furt, după cum urmează:
În seara zilei de 16 ianuarie 2003, în jurul orelor 18,00, în timp ce se afla în incinta Complexului A. din Găvana II Piteşti, aparţinând S.C. M.R. S.R.L. Piteşti, inculpatul a solicitat vânzătoarei C.M. să-i pună într-o sacoşă din plastic 4 cartuşe de ţigări P.M. şi L.M. şi o casetă vidată cu cafea, spunându-i acesteia că aceste bunuri sunt pentru mama sa internată în spital şi care le oferă medicilor, astfel că, după ce s-a asigurat că poate comite infracţiunea, a mai cerut vânzătoarei o sticlă de Whisky, moment în care profitând de neatenţia acesteia a plecat cu bunurile părăsind unitatea.
În acelaşi mod de operare, inculpatul a procedat în dimineaţa zilei de 30 ianuarie 2003, precum şi în după-amiaza zilei de 25 februarie 2003, când a sustras din incinta magazinelor aparţinând S.C. S.C. S.R.L. şi S.C. B.V. S.R.L. bunuri în valoare totală de 2.643.000 lei.
În seara zilei de 17 februarie 2003, inculpatul s-a aflat în magazinul tip consignaţie aparţinând S.C. S.I.T. S.R.L., unde vânzătoare era partea vătămată A.E. şi care i-a dat inculpatului, la cererea sa, o sticlă de vodcă Wembley o sticlă de coniac, însă acesta a mai solicitat 4 cartuşe ţigări M. şi P.M., precum şi un pachet de cafea vidată.
Pentru a o convinge pe partea vătămată că intenţionează să cumpere bunurile solicitate, i-a mai cerut două loţiuni, iar după ce le-a examinat, i-a mai cerut un aparat de ras, moment în care profitând de neatenţia vânzătoarei şi-a însuşit cele patru cartuşe de ţigări şi a părăsit unitatea.
Partea vătămată s-a sesizat şi a plecat după el cu intenţia de a recupera bunurile, ajungându-l în parcarea Restaurantului A., încercând să-l oprească, însă inculpatul, pentru a-şi păstra bunurile şi a-şi asigura scăparea a devenit violent, lovind-o cu un obiect tăietor şi producându-i leziuni la nivelul mâinii stângi.
Activităţilor materiale desfăşurate de inculpat li s-au dat încadrarea juridică în infracţiunea de furt calificat în dauna avutului privat în formă continuată şi de tâlhărie în formă agravantă.
La individualizarea şi aplicarea pedepselor, s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicându-i pedepse diferenţiat, în raport de gradul de pericol social concret al fiecăreia, împrejurările şi modul în care au fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi datelor personale ale inculpatului, apreciindu-se că la pedeapsa rezultantă se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în raport de gravitatea faptelor.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat reducerea pedepselor a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 190 din 31 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
A motivat instanţa de apel că la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere că în perioada 16 ianuarie – 25 februarie 2003, inculpatul a comis trei fapte de furt calificat şi o faptă de tâlhărie în formă agravată, lovind victima cu corp tăietor-înţepător pentru a păstra bunurile sustrase, cauzându-i leziuni, ceea ce presupune o periculozitate sporită, iar anterior acestor fapte a mai suferit o condamnare de 3 ani tot pentru o infracţiune de furt calificat.
Împotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel cu privire la reducerea pedepselor.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, situaţia de fapt fiind corect reţinută, încadrările juridice date faptelor sunt legale iar vinovăţia inculpatului rezultă din actele dosarului.
Pericolul social al faptelor comise, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică tratamentul sancţionator aplicat.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 24 martie 2003 la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 190/ A din 31 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 24 martie 2003 la 7 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4277/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4285/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
