CSJ. Decizia nr. 4280/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4280/2003
Dosar nr. 3834/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava prin sentinţa penală nr. 187 din 19 iunie 2003 a condamnat pe inculpaţii I.M. şi B.S.O. la pedepse de câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
A dedus din pedepse, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 noiembrie 2002.
A constatat că partea vătămată M.R. nu s-a constituit parte civilă şi în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la fiecare inculpat în folosul statului, suma de 4.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în seara zilei de 15 noiembrie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice, în timp ce se deplasau înspre Casa Sindicatelor din Botoşani, pe o alee dintre blocurile de pe strada M. Kogălniceanu, în vecinătatea barului „E.P.”, observând că partea vătămată M.R., care îşi aştepta prietena, avea în mână un telefon mobil, au hotărât să-l tâlhărească. Astfel, după ce au trecut de partea vătămată câţiva metri, s-au reîntors, l-au imobilizat răsucindu-i mâna la spate, apoi B.S. l-a lovit cu pumnul în zona capului, partea vătămată lovindu-se de bară cu spatele. La un moment dat, partea vătămată a lăsat telefonul mobil jos, după care inculpaţii i-au mai aplicat câţiva pumni, inculpatul B. a luat telefonul şi ambii au fugit către staţia de taxi de la magazinul „B.”.
Inculpaţii s-au urcat într-un taximetru marca Daewo Tico, şi i-au cerut şoferului A.N. să-i transporte urgent în Cartierul Bucovina.
Partea vătămată ajutat de martorul P.C., i-au urmărit cu autoturismul condus de ultimul, i-au strigat taximetristului să se deplaseze la poliţie, însă acesta a refuzat şi i-a transportat pe cei doi la destinaţia solicitată.
Apelurile declarate de inculpaţii care au cerut să fie achitaţi, deoarece nu există probe care să le dovedească vinovăţia, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă, au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 229 din 11 august 2003 pronunţată de secţia penală, a Curţii de Apel Suceava.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs numai inculpatul I.M., prin apărător, criticând-o ca nelegală, deoarece a fost condamnat fără ca să fie vinovat.
Recursul este nefondat.
Instanţele au făcut o analiză completă a probelor administrate şi pe baza acestora au reţinut o situaţie de fapt corectă.
Conform declaraţiilor părţii vătămate, inculpaţii sunt cei ce l-au bătut şi i-au luat telefonul; pe inculpatul B. l-a recunoscut primul, arătând că acesta i-a cerut să pună telefonul pe pământ. Partea vătămată i-a recunoscut fără ezitare la poliţie la prezentarea pentru recunoaştere din grup.
Inculpatul I.M., prin declaraţii repetate atât la poliţie, cât şi la procuror, asistat de apărător a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a arătat că a fost împreună cu inculpatul B.
Confruntat cu inculpatul B., a recunoscut din nou comiterea faptei împreună cu acesta, cât timp inculpatul B., constant a negat participarea împreună cu I.
Martorul A.N. a recunoscut pe cei doi inculpaţi. În plus, este de reţinut că, în instanţă, unde inculpatul I.M. a încercat să acrediteze ideea, că în seara respectivă s-a aflat în compania martorului L.G., fiindu-i prezentat L.G., martorul a declarat categoric că nu l-a transportat pe acesta în seara când s-a săvârşit fapta.
Instanţele au reţinut contradicţii evidente între declaraţiile date de inculpaţi în cursul urmăririi penale şi a judecăţii, mai ales în ce-l priveşte pe inculpatul I.M. Acesta nejustificat şi fără explicaţie a susţinut în faţa instanţei, că nu ştie dacă în seara respectivă a mers cu taximetru, acasă la prietena sa S.I.
Martora audiată a declarat, contrazicându-l pe inculpat că acesta a venit acasă cu un taximetru, fapt confirmat şi de unchiul ei V.L.
Inculpatul B.S. care nu a recunoscut nici un moment săvârşirea faptei, după ce apelul i-a fost respins a renunţat să facă recurs.
Dar, cea mai concludentă declaraţie pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului recurent este aceea a martorului V.L., audiat în faţa tribunalului, propus în apărare de inculpatul B.S.
Martorul a declarat că în seara de 15 noiembrie 2002, în jurul orei 20,30 l-a văzut pe inculpatul I. coborând dintr-un taximetru galben lângă biserica „Trei Ierarhi”.
Aceasta este maşina în urmărirea căreia au pornit partea vătămată şi martorul P.C. Şoferul acestui autovehicul taxi în seara respectivă a fost A.N., martor care l-a recunoscut pe inculpatul recurent ca fiind unul din cei doi tineri „agitaţi” pe care i-a transportat pe str. Bucovina.
Fiind stabilită fără dubiu, vinovăţia inculpatului recurent I.M., urmează ca recursul acestuia să fie respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (1) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv de la 29 noiembrie 2002 la data deciziei.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 229 din 11 august 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 29 noiembrie 2002 la 7 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4275/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4281/2003. Penal → |
|---|
