CSJ. Decizia nr. 4281/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4281/2003
Dosar nr.4445/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 pronunţată la data de 6 iunie 2002 în dosarul penal nr. 4231/2000, Tribunalul Maramureş a dat următoarea hotărâre:
A condamnat pe inculpatul T.I., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., raportat la art. 322 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare, după recalificarea juridică a faptelor în temeiul art. 334 C. proc. pen., din tentativă la omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen. şi încăierare prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen.
Cu consecinţele prevăzute de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv din perioada 27 aprilie 2000, la 29 iunie 2000.
A condamnat pe inculpaţii:
T.G.,
V.V. şi
V.M., toţi pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., la câte o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe câte un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni şi a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., a obligat inculpatul T.I. să plătească părţii civile V.V. despăgubiri civile astfel:
- 10.000.000 lei despăgubiri civile;
- 1.000.000 lei cu titlu de rentă lunară începând cu 1 aprilie 2000 şi până la menţinerea gradului de invaliditate sau noi dispoziţii.
A mai obligat inculpatul T.I. să plătească cheltuieli de spitalizare către Spitalul Judeţean Baia Mare în cuantum de 1.128.065 lei iar către Spitalul de Recuperare Borşa 3.037.338 lei.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să mai plătească părţii vătămate V.V., 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească în favoarea statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
În oraşul Borşa, într-o zonă izolată a acestuia locuiesc două familii T. şi V., de mai mulţi ani. Deşi rude, între membrii acestora exista vechi divergenţe legate de folosirea drumului de acces şi de un şanţ de scurgere. Familia V. blochează drumul de acces cu camionul personal împiedicând intrarea autoturismului familiei T. care, la rândul ei, prin şanţul de scurgere a apelor, inundă curtea familiei V.
Deseori, toţi, au fost sancţionaţi contravenţional.
La data de 20 aprilie 2000, în jurul orelor 20,00, la fântână T.V. a fost agresată de inculpatul, parte vătămată V.V. (există certificat medico-legal).
La strigătele ei, T.I. i-a sărit în ajutor, moment în care au apărut şi soţia (V.M.) lui V.V. şi familia T.G. şi V.
În acel moment, cele două tabere au început să se certe şi să arunce cu pietre unii în alţii: V.M. a aruncat şi mătura. Conflictul s-a consumat în faţa casei familiei T.I. Acesta, la un moment dat, l-a nimerit pe V.V. cu piatra în cap, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut cu fractură cominutivă care a necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie şi cauzându-i o stare de infirmitate.
Probele pe baza cărora s-a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost: procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, procesul verbal de ridicare a unor obiecte, rapoartele de expertiză medico-legală, declaraţiile inculpaţilor şi declaraţiile martorilor: T.V., V.P., V.M., V.V., V.C. şi V.C.
Prin rechizitoriu inculpatul T.I. a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracţiunea de omor, iar inculpaţii T.G., V.V. şi V.M., pentru infracţiunea de încăierare.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare pentru V.V. şi M. şi pentru T.G. dar, în ceea ce priveşte pe inculpatul T.I. a schimbat încadrarea juridică din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., raportat la infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen. S-a avut în vedere că prin lovirea la întâmplare intenţia a fost aceea de a îndepărta, de a lovi victima, iar nu aceea de a-i suprima viaţa.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere starea de tulburare în care inculpaţii s-au aflat şi circumstanţele personale [(art. 73 lit. b) şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP))].
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia penală nr. 253, pronunţată la data de 26 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 4178/2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.I., V.V. şi V.M.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul T.I., inculpatul parte vătămată V.V. şi inculpata V.M. au declarat recurs.
Inculpatul T.I. a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. A solicitat casarea ambelor hotărâri, reducerea pedepsei şi a cuantumului despăgubirilor civile.
Inculpatul parte vătămată V.V. şi inculpata V.M. au solicitat casarea hotărârilor considerat că au consacrat o gravă eroare de fapt [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)]. Au solicitat achitarea, iar inculpatul parte vătămată a solicitat majorarea despăgubirilor acordate.
Reciproc fiecare a solicitat respingerea recursului celuilalt (celorlalţi).
Curtea examinând hotărârea atacată şi sentinţa de condamnare în raport de toate criticile formulate, cât şi din oficiu, constată următoarele:
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul T.I.
Solicitarea acestuia, în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, nu poate fi primită.
La individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat, instanţa de fond, cât şi aceea de apel, au avut în vedere limitele pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatului şi poziţia procesuală avută.
Pornind de la aceste elemente de individualizare, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului T.I. a fost corect stabilită şi nu se impune reducerea acesteia.
Nici sub aspectul reducerii despăgubirilor civile recursul inculpatului T.I. nu este întemeiat. Din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul V.V. (ca parte civilă) are o pensie de individualizare de 1.000.000 lei, iar venitul realizat anterior era de 3.000.000 lei.
În această situaţie, în mod corect, ţinând seama de scuza provocării reţinută, instanţa a stabilit renta lunară de 1.000.000 lei, începând cu 1 aprilie 2000 şi până la menţinerea stării de invaliditate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În privinţa recursului inculpatului parte civilă V.V. se constată că hotărârile sunt legale şi temeinice.
Din probele administrate a rezultat fără nici un dubiu că în data de 1 aprilie 2000 între familia V. şi T. a avut loc un incident, ocazie cu care toţi inculpaţii au aruncat cu pietre unii în alţii, cauzându-şi leziuni corporale de o gravitate diferită. Inculpatul V.V. a aplicat soţiei inculpatului T.I. mai multe lovituri cu pumnii, cauzându-i leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul despăgubirilor instanţa a procedat corect acordându-le proporţional cu reţinerea circumstanţei provocării.
Motivele invocate sunt neîntemeiate.
Inculpata V.M. şi-a susţinut nevinovăţia, arătând în recurs că hotărârile sunt nelegale şi netemeinice, deoarece a fost condamnată fără probe.
În realitate participarea inculpatei V.M. la conflict, a rezultat din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi. Este motivul pentru care critica apare nefondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează însă a se admite recursurile inculpaţilor V.V. şi M. pentru motivul discutat din oficiu, anume neaplicarea graţierii [(art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.)].
Fapta petrecută la data de 1 aprilie 2000 se situează anterior apariţiei Decretului 543/2002, inculpaţii, sunt infractori primari şi beneficiază de dispoziţiile art. 1 şi art. 7 ale menţionatului act de clemenţă, infracţiunea de încăierare nefiind exceptată.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.I. se va deduce, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de un an închisoare aplicată la fond şi menţinută în apel şi recurs, durata arestării preventive de la 27 aprilie 2000, la 29 iunie 2000.
Inculpatul T.I. căruia i s-a respins recursul va fi obligat, dată fiind culpa procesuală, la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Recurenţilor inculpaţi V.V. şi M. nu li s-au acordat cheltuieli judiciare deşi s-a admis recursul, deoarece aceasta s-a făcut pentru un motiv analizat din oficiu, nu pentru motivele invocate şi care nu au fost primite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii V.M. şi V.V. împotriva deciziei penale nr. 253 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 140 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Maramureş, cu privire la aplicarea legii de graţiere.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, graţiază pedepsele de câte 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor V.M. şi V.V.
Respinge recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.I. arestarea preventivă de la 27 aprilie 2000, până la 29 iunie 2000.
Obligă inculpatul T.I. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4280/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4283/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
