CSJ. Decizia nr. 4274/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4274/2003
Dosar nr.2533/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 17 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul P.I. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. i) şi alin. (3) lit. f) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani închisoare consecutiv executării pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 276 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani consecutiv executării pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani consecutiv executării pedepsei principale.
Conform art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 30 octombrie 2002 la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat cuţitul corp, delict folosit la comiterea infracţiunii.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 502.531 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Regionala C.F. Bucureşti.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, examinând şi coroborând materialul probator administrat în ambele faze procesuale, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 29 octombrie 2002, lucrători din cadrul postului de poliţie Transporturi Feroviare Progresul, au fost sesizaţi de către şeful districtului regional C. Jilava, cu privire la faptul că persoane neindentificate au tăiat şi sustras cablurile de la electromecanismul macazul de la semnalul X.R.P. km 0715.
Cercetările întreprinse l-au depistat drept autor al infracţiunii pe inculpatul P.I., asupra căruia s-a găsit o sacoşă ce conţinea un număr de 11 cabluri a căror izolaţie a fost îndepărtată.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor penale reţinute în sarcina sa, învederând că în timp ce se afla cu vacile la păscut, pe lângă calea ferată a observat cutia macazului respectiv, din care ieşeau mai multe cabluri din cupru, pe care le-a tăiat cu ajutorul unui cuţit.
Instanţa a mai reţinut că inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor faptelor sale, întrucât anterior a lucrat ca şef de echipă în cadrul Districtului C.F.R. L.1 Jilava.
În consecinţă, Tribunalul a apreciat că, faptele inculpatului P.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat şi distrugere şi semnalizare falsă, încriminate în dispoziţiile art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. f) C. pen. şi art. 276 alin. (1) C. pen., săvârşite în concurs ideal.
La individualizarea judiciară a sancţiunii penale aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale statuate în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă fixate în Partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptelor comise ce se evidenţiază în aducerea în stare de neîntrebuinţare a instalaţiilor feroviare de siguranţă a circulaţiei, circumstanţele personale ale inculpatului, faţă de care nu subzistă vreo stare de antecedenţă penală, precum şi atitudinea procesuală manifestată de inculpat, de recunoaştere a faptelor comise.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.I. care, prin apărătorul său a criticat-o pentru netemeinicie solicitând în esenţă reducerea cuantumului pedepsei aplicate, precum şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 203/ A din 9 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, a respins apelul declarat ca nefondat, apreciind că, hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii pronunţată de prima instanţă, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I., care, prin apărătorul său a criticat hotărârile pronunţate pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând în esenţă reducerea pedepsei.
Cu ocazia dezbaterilor, în ultimul cuvânt acordat, inculpatul a lăsat soluţionarea cauzei, la aprecierea instanţei.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi dispoziţiile legale, Curtea Supremă constată că instanţele au aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), într-un cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege, în regim de detenţie având în vedere atât gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, respectiv prin aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniilor ferate sau a instalaţiilor de cale ferată, punând astfel în pericol siguranţa circulaţiei pe calea ferată, cât şi modalitatea şi împrejurările în care aceste fapte au fost comise, în condiţiile în care inculpatul, anterior, a fost angajat al C.F.R, în calitate de şef de echipă al Districtului L. 1 Jilava, având pe deplin reprezentarea consecinţelor faptelor sale, aşa încât, recursul declarat urmează să fie respins, ca atare.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 30 octombrie 2002 la 7 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 octombrie 2002, la 7 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4273/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4275/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
