CSJ. Decizia nr. 4271/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4271/2003
Dosar nr.5156/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În fond, după casare, prin sentinţa penală nr. 497 din 30 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, a fost condamnat printre alţii, inculpatul M.N., după cum urmează:
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an 10 luni şi 27 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a fost contopit în pedeapsa aplicată, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 239 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 pedepse de câte 12 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an 10 luni şi 27 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a dispus contopirea cu pedepsele aplicate, stabilind să execute 2 pedepse de câte 12 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 pedepse de câte 15 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de pedeapsă neexecutat de un an 10 luni şi 27 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a dispus contopirea cu pedepsele aplicate, stabilind să execute 2 pedepse de câte 15 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la un ianuarie 1998, până la 23 decembrie 1998.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei aplicate.
Inculpatul M.N. a fost obligat în solidar cu coinculpaţii G.F.D. şi I.G. la plata sumei de 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă U.C.E.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.N. a unui pistol cu gaze model E.G.P. – 55 - calibru 8 mm, seria 40266 şi o trusă de scule, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a I.G.P.
Inculpatul a fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în noaptea de 31 decembrie 1997, în jurul orelor 23,00-24,00, la domiciliul numitului A.V. zis „C.” au venit inculpaţii I.G., G.F. şi M.N. şi împreună au hotărât să spargă apartamente. În drum s-au oprit la locuinţa numitului M.M. zis „C.” sau „M.G.” şi împreună cu acesta cu autoturismul Dacia aparţinând numitei G.D.A., condus de numitul A.V. zis „C.”, s-au deplasat în Cartierul Colentina, str. Petre Antonescu, unde inculpatul I.G. ştia că partea vătămată, doctorul U.C., locuieşte.
Pe drum toţi cinci făptuitorii au hotărât să spargă apartamentul de la adresa mai sus menţionată.
Pentru a-şi pune în aplicare rezoluţia infracţională inculpatul M.N. avea asupra sa o trusă cu scule pentru spart locuinţe, un telefon mobil şi un pistol cu gaze marca, cal. 88 mm, seria 40266 pentru care nu avea autorizaţie. Inculpaţii aveau asupra lor şi mănuşi pentru a nu lăsa amprente.
Cei cinci făptuitori au ajuns în faţa blocului de pe str. Petre Antonescu unde urmau să spargă locuinţa, numiţii A.V. şi M.M. au urcat la apartamentul părţii vătămate U.C. şi au sunat la uşă pentru a verifica dacă se află cineva acasă.
După ce s-au asigurat că nu se află nimeni, cei doi s-au întors la maşină, au luat instrumentele pentru spart locuinţa şi împreună cu inculpaţii M.N. şi G.F. au urcat la etajul 3, inculpatul I.G. rămânând în faţa scării blocului pentru a asigura paza.
Inculpaţii M.N., G.F. împreună cu M.M. şi A.V. au spart uşa de la intrarea în apartamentul nr. 24, după care au intrat toţi în casă. Acest fapt a fost observat de martorii S.J. şi S.E. vecinii care locuiau în apartamentul nr. 20. Aceştia observând pe vizor ce se întâmplă în apartamentul vecinului său au anunţat poliţia.
La scurt timp au apărut lucrătorii de poliţie, plt. maj. I.A. şi sg. maj. D.M., plt. D. şi plt. T., care imediat ce au sosit l-au auzit pe martorul S. care a strigat de la balcon să-l prindă pe inculpatul I.G., care asigura paza în faţa scării. Inculpatul deşi a încercat să fugă a fost imobilizat, neopunând rezistenţă, de către plt. T.A. şi plt. D.D.
În acest timp, plt. maj. I.A. şi sg. maj. D.M. au urcat pe scări la etajul 3. În acest moment martorul S.J. a deschis uşa şi le-a indicat apartamentul unde infractorii intraseră uşa fiind întredeschisă la apartamentul nr. 24.
Cei doi poliţişti au scos pistoalele din dotare şi în momentul în care se pregăteau să intre în apartament, a ieşit în forţă inculpatul M.N. având un pistol în mână şi l-a lovit cu un pumn pe plt. maj. I.A., acesta dezechilibrându-se şi căzând, după care l-a îmbrâncit pe sg. maj. D.M. care s-a lovit de zid, inculpatul M.N. reuşind să urce în liftul blocat la etajul 3. Sergentul major D.M. a încercat să-l scoată din lift pe inculpatul M.N., acesta lovindu-l din nou şi încercând să folosească şi pistolul pe care îl avea la el, însă pistolul s-a blocat. Sg. maj. D.M. a reuşit să-l imobilizeze cu greu pe inculpatul M.N. încercând tot timpul să scape şi având o atitudine violentă.
Imediat după ce inculpatul M.N. a ieşit din apartament, ceilalţi doi făptuitori care nu au fost prinşi au ieşit în forţă din apartament călcând în picioare pe plt. maj. I.A. care se afla la pământ, datorită loviturii primite de la inculpatul M.N.
Cei doi au fugit pe scări, iar plt. maj. I.A. a tras două focuri de avertisment, a alergat un etaj după ei după care s-a întors la colegul său D.M. să-l ajute pentru a-l duce pe inculpat la maşină şi pentru a-l încătuşa, acesta fiind foarte recalcitrant.
Cei doi autori care au fost prinşi au coborât în fugă şi văzând că în scara blocului se afla un alt poliţist, plt. D.D. l-au îmbrâncit şi au fugit fiecare în altă direcţie. După ce cei doi au fugit, plt. maj. I.A. şi sg. maj. D.M. l-au transportat pe inculpatul M.N. la maşina poliţiei. Sg. maj. D.M. a rămas la maşină împreună cu inculpaţii I.A. şi M.N.
Plt. maj. I.A., sg. maj. D.M., plt. T. s-au întors la etajul 3 pentru a verifica apartamentul spart.
Verificând ghena de gunoi au găsit ascuns pe inculpatul G.F. în ghenă. Acesta avea o lanternă în mână pe care a aruncat-o în momentul în care poliţiştii l-au imobilizat. Inculpatul nu a opus rezistenţă.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că uşa de la intrare prezintă urme de forţare, din cele trei sisteme de asigurare, două dintre ele au fost distruse şi erau căzute în pragul uşii.
În holul de la intrare se afla o geantă de voiaj de culoare blomarin în care se aflau mai multe sticle de whisky, pregătite pentru a fi scoase din locuinţă şi 3 cartuşe de ţigări KENT.
De asemenea, s-au găsit trei perechi de mănuşi, o pereche de piele maro în sufragerie, o pereche din bumbac de culoare neagră, în faţa frigiderului şi o alta tot din bumbac albastru, în primul hol de lângă birou.
De asemenea, în hol s-au mai găsit şi alte lucruri scoase din dulapuri: o cruce din lemn exotic, o icoană, un ac de cravată, un parfum, toate aceste bunuri fiind, pregătite pentru a fi transportate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.N. criticând-o cu privire la reţinerea greşită a două infracţiuni de tâlhărie în loc de o singură infracţiune de tentativă la tâlhărie, în condiţiile în care fapta sa de a sustrage bunuri mobile din locuinţa părţii vătămate a rămas în faza de tentativă, iar acţiunea de sustragere a vizat un singur patrimoniu.
Cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor a solicitat achitarea, invocând eroarea de fapt, întrucât nu a cunoscut că era nevoie de autorizaţie pentru pistolul pe care-l poseda.
Prin al treilea motiv de apel a criticat cuantumul pedepselor aplicate şi a solicitat reducerea acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 698 din 24 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A motivat instanţa de apel, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, încadrările juridice reţinute sunt legale, iar vinovăţia inculpatului rezultă din probele dosarului.
În raport de faptele comise, instanţa de fond a stabilit corect că inculpatul a săvârşit 2 infracţiuni de tâlhărie şi nu doar o singură infracţiune de tentativă la tâlhărie, atâta timp cât a sustras bunuri mobile din locuinţa părţii vătămate, infracţiunea de furt fiind consumată şi pentru a-şi asigura scăparea a lovit succesiv 2 lucrători de poliţie care au încercat să-l imobilizeze.
În legătură cu al doilea motiv de apel, inculpatul a deţinut fără forme legale un pistol cu gaze, calibru 8 mm, pe care a încercat să-l folosească pentru a nu fi imobilizat de lucrătorii de poliţie, reţinându-se corect în sarcina acestuia infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. Apărarea inculpatului prin care a invocat eroarea de fapt constând în necunoaşterea legii nu poate fi primită.
În legătură cu individualizarea pedepselor aplicate, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv datele ce caracterizează persoana sa, recidivist, condamnat anterior de 4 ori pentru infracţiuni de furt calificat, ceea ce denotă persistenţa sa infracţională, astfel că pedeapsa rezultantă este de natură să asigure scopul pedepsei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticând-o cu privire la încadrările juridice reţinute, solicitând a se reţine o singură infracţiune de tentativă la tâlhărie în loc de 2 infracţiuni de tâlhărie. A motivat inculpatul că bunurile părţii vătămate au rămas în holul locuinţei, astfel că nu a intrat în stăpânirea acestuia, ele nu au fost scoase din sfera de dispoziţie a părţii vătămate.
Greşit s-a reţinut în sarcina sa două infracţiuni de tâlhărie în condiţiile în care acţiunea de sustragere a vizat un singur patrimoniu, împrejurare în care se impunea reţinerea unei singure infracţiuni de tentativă la tâlhărie.
În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., a solicitat admiterea, invocând eroarea de fapt prevăzută de art. 51 C. pen., neavând cunoştinţă că pentru pistolul cu gaze era necesar permis de port armă.
Prin ultimul motiv de recurs a solicitat redozarea pedepselor, solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante având în vedere actele medicale depuse la dosar prin care se atestă că suferea de discopatie vertebrală lombară stânga, cu hernie de disc.
Examinând recursul declarat de inculpat se constată următoarele:
În cauză nu se contestă că toţi inculpaţii au pătruns prin efracţie în apartamentul părţii vătămate, în condiţiile reţinute în redarea situaţiei de fapt.
La apariţia lucrătorilor de poliţie, recurentul, pentru a-şi asigura scăparea a încercat să folosească pistolul cu gaze împotriva plt. maj. I.A. şi nereuşind l-a lovit cu pumnul, dărâmându-l la pământ. De asemenea, l-a îmbrâncit şi l-a lovit serg. maj. D.M. când acesta a încercat să-l scoată din lift, încercând să folosească şi pistolul, dar arma s-a blocat.
În holul locuinţei s-a găsit o geantă de voiaj în care se aflau bunurile sustrase de inculpaţi, respectiv mai multe sticle de whisky şi 3 cartuşe de ţigări Kent. De asemenea, pe hol s-au găsit şi alte bunuri ale părţii vătămate scoase din dulapuri, respectiv: o cruce din lemn exotic, o icoană, un parfum, pregătite pentru a fi transportate.
Infracţiunea de furt în modalitatea reţinută s-a consumat în momentul luării bunurilor din dulapurile părţii vătămate şi depozitarea lor în geanta de voiaj sau în holul locuinţei. Bunurile au trecut astfel în sfera de dispoziţie a inculpatului. Împrejurarea că nu a reuşit să le scoată din locuinţă, fiind surprinşi de lucrătorii de poliţie, nu are relevanţă, deoarece infracţiunea de furt s-a consumat într-un moment anterior.
Instanţele greşit au reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, cu motivarea că pentru a-şi asigura scăparea a lovit doi lucrători de poliţie.
Tâlhăria este o infracţiune complexă, din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta sa principală, cât şi actele de violenţă, care constituie componenţa adiacentă.
Prin urmare, faptele de tâlhărie sunt raportate la numărul subiecţilor pasivi în cadrul acţiunii de furt şi nu în raport de numărul subiecţilor pasivi în cadrul acţiunii adiacente de exercitare de violenţe pentru a menţine bunurile sau pentru a-şi asigura scăparea.
Sub acest aspect recursul declarat de inculpat este întemeiat, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei urmează a se avea în vedere pericolul social al faptei, aportul important al inculpatului în pregătirea şi realizarea infracţiunii, exercitarea de violenţe împotriva celor 2 lucrători de poliţie, încercând să folosească împotriva acestora şi arma de foc care din motive independente de voinţa sa s-a blocat, împrejurarea că a suferit mai multe condamnări anterioare care i-au atras starea de recidivă şi că s-a sustras de la judecată după ce a fost revocată măsura arestării preventive.
În legătură cu motivul de recurs prin care se invoca eroarea de fapt constând în necunoaşterea legii, respectiv necesitatea permisului de port-armă pentru pistolul cu gaze, acesta nu poate fi primit.
În realitate inculpatul nu deţinea forme legale de achiziţionarea armei astfel că pretinsa eroare de fapt în care s-a aflat, corect nu a fost primită de instanţe.
Pe de altă parte, necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat şi cu privire la individualizarea pedepselor aplicate pentru infracţiunile de ultraj şi infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
Pedepsele aplicate de câte 15 ani închisoare şi respectiv 5 ani închisoare, orientate la limita maximă a textelor de lege incriminatorii, sunt prea aspre şi se impune reducerea lor într-un cuantum care să asigure rolul educativ şi preventiv al pedepsei, având în vedere pericolul social concret al infracţiunilor şi modalitatea în care au fost comise.
În conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul inculpatului, în sensul celor reţinute.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă arestarea preventivă de la 1 ianuarie 1998, până la 23 decembrie 1998.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 698/ A din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 497 din 30 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la reţinerea greşită în sarcina inculpatului a două infracţiuni de tâlhărie şi cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi condamnă inculpatul la 10 ani închisoare.
Reduce pedepsele pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la câte 12 ani închisoare, la câte 9 ani închisoare.
Reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de un an, 10 luni şi 27 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a Judecătoriei sectorului 5, pe care îl contopeşte în pedeapsa aplicată, urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
Deduce reţinerea şi arestarea preventivă de la 1 ianuarie 1998, la 23 decembrie 1998.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4268/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4273/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
