CSJ. Decizia nr. 4275/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4275/2003
Dosar nr.2543/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 9 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5352/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul OG la câte 7 ani închisoare, pentru trei infracţiuni săvârşite la 17 ianuarie 2002, 29 august 2001 şi 3 decembrie 2001.
În baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare, pentru fapta săvârşită la 25 decembrie 2001.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 371 din 9 decembrie 2000 definitivă, a Tribunalului Dâmboviţa şi s-a contopit restul neexecutat de 4 luni şi 26 zile în fiecare din aceste pedepse, urmând să execute câte 7 ani închisoare, pentru fiecare infracţiune din prezenta cauză.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa în final 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a constatat că prejudiciul părţilor vătămate P.M. şi N.O.M. a fost recuperat prin restituire.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a obligat inculpatul la 9.000.000 lei cu titlu de confiscare în folosul statului, luând act că părţile vătămate S.L.R. şi I.A. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut în sarcina inculpatului că la 3 decembrie 2001, în jurul orelor 20,30, inculpatul s-a apropiat din spate de partea vătămată P.M. care mergea pe str. Dealul Ţugulea şi i-a smuls geanta de pe umăr, în care avea o agendă şi bani, bun recuperat ulterior.
La 17 ianuarie 2002, orele 20,30, pe aceeaşi stradă, inculpatul i-a smuls geanta părţii vătămate S.L.R., în care avea un telefon mobil şi 400.000 lei, bun nerecuperat.
La 25 decembrie 2001, orele 14,00, pe str. Lujerului inculpatul a smuls geanta părţii vătămate I.A., în care avea un telefon mobil şi 400.000 lei, bun rămas nerecuperat.
Folosind acelaşi mod de a se apropia din spate, la 29 august 2001, în jurul orei 0.30, pe str. Lujerului, inculpatul a smuls geanta părţii vătămate N.O.M. în care avea un telefon mobil, suma de 3.450.000 lei şi acte personale, bunuri recuperate ulterior.
În faţa instanţei inculpatul a recunoscut săvârşirea celor patru tâlhării.
Pentru toate faptele, instanţa a aplicat 7 ani închisoare, la individualizarea pedepsei având în vedere atât modalitatea de săvârşire a tâlhăriilor, pericolul infracţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, poziţia procesuală sinceră, cuantumul prejudiciului recuperat parţial, dar şi starea de recidivă în care se găseşte, inculpatul săvârşind faptele la 5 zile după liberarea condiţionată din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 371 din 9 decembrie 2000 a Tribunalului Dâmboviţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, motivând că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 65 C. pen., în sensul că pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi se aplică numai pe lângă pedeapsa principală şi nu pe lângă rezultantă, iar în raport de circumstanţele reale în care inculpatul a comis faptele se impunea aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, prin Decizia penală nr. 147 din 11 martie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi aplicând dispoziţiile art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani pe lângă fiecare din cele patru pedepse principale de câte 7 ani închisoare.
În baza art. 35 C. pen., a stabilit ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A motivat instanţa de apel că instanţa trebuia să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe lângă cele patru pedepse principale aplicate şi nu doar la pedeapsa rezultantă.
În legătură cu al doilea motiv de apel al parchetului pedepsele au fost just individualizate şi nu se justifică majorarea lor.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru confiscarea greşită a sumei de 9.000.000 lei în loc de 6.930.000 lei şi netemeinicia pedepselor aplicate, solicitând majorarea acestora.
Examinând recursul declarat de Parchet se constată următoarele:
Cele 4 părţi vătămate, respectiv P.M., S.L.R., I.A. şi N.O.M. nu s-au constituit părţi civile pentru bunurile sustrase.
În raport de declaraţiile părţilor vătămate cu privire la evaluarea bunurilor sustrase şi de declaraţiile inculpatului prin care a arătat sumele obţinute din vânzarea bunurilor, suma de 9.000.000 lei la care inculpatul a fost obligat cu titlul de confiscare, este corectă.
În legătură cu al doilea motiv de recurs, pedepsele aplicate în cuantum de 7 ani pentru cele 4 infracţiuni de tâlhărie, au fost just individualizate.
În raport de numărul infracţiunilor comise în concurs real se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.
Sub acest aspect urmează a admite recursul declarat de parchet şi casând în parte hotărârile atacate, se va dispune aplicarea unui spor de 2 ani închisoare în conformitate cu art. 34 lit. b) C. pen., stabilind ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
În conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, în sensul celor reţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul OG
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 11 din 9 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu privire la individualizarea pedepselor.
Aplică inculpatului un spor de 2 ani închisoare conform art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4274/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4280/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
