CSJ. Decizia nr. 4273/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4273/2003
Dosar nr.2534/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă:
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 pronunţată la data de 6 februarie 2003 în dosarul penal nr. 4841/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dat următoarea hotărâre:
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
A condamnat pe inculpatul B.M. la 10 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP);
A computat prevenţia inculpatului de la 23 aprilie 2002, până la 6 februarie 2003.
În baza art. 350 C. proc. pen.;
A menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 116 C. pen.;
A interzis accesul inculpatului în Municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ.;
A obligat pe inculpat să plătească suma de 8.000.000 lei părţii civile S.A., cu titlu de despăgubiri civile.
A luat act că partea vătămată T.B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen.;
A obligat pe inculpat să plătească suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
La data de 26 noiembrie 2001, inculpatul împreună cu o altă persoană au acostat-o pe str. Politehnicii din Bucureşti pe partea vătămată S.A. pe care au trântit-o la pământ şi sub ameninţarea briceagului i-au luat geanta şi au încercat să-i smulgă şi brăţara de la mână. La ţipetele acesteia, partea vătămată T.B. a intervenit pentru a o salva şi a fost înţepat cu briceagul în burtă. Nici martorul G.V., care se apropiase de grup, nu a reuşit să-i prindă.
Inculpaţii au fost recunoscuţi din fotografii şi din grup. Starea de fapt şi vinovăţia au fost stabilite pe baza declaraţiei inculpatului, care a recunoscut fapta, declaraţia părţii vătămate şi ale martorilor G.V., T.B. şi S.A.
S-a efectuat şi raportul de expertiză medico – legală privind leziunile cauzate lui T.B.
Fapta comisă de inculpat, aşa cum a fost descrisă s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat ţinându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II penală, prin Decizia penală nr. 243/ A pronunţată la data de 23 aprilie 2003, în dosarul penal nr. 1030/2003 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs pentru greşita individualizare a pedepsei [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. Inculpatul a solicitat casarea hotărârii şi reducerea pedepsei.
Curtea examinând hotărârea atacată şi sentinţa de condamnare în raport de motivul formulat, verificând probele administrate şi ţinând seama de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe au sesizat gradul de pericol social al infracţiunii şi persoanei infractorului orientându-se spre o pedeapsă medie, întrucât au ţinut cont şi de sinceritatea inculpatului.
Curtea îşi însuşeşte motivarea instanţei de fond sub acest aspect şi anume: „la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispoziţiile legii penale mai favorabile, dată fiind ziua în care s-a comis infracţiunea, şi criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei, precum şi de persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, dar care este fără ocupaţie, şi demonstrează perseverenţă infracţională, fiind cunoscut cu antecedente penale, astfel încât, o pedeapsă cu închisoare într-un cuantum mediu este corespunzătoare cu atingerea scopului pedepse”.
Pentru aceste considerente, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecinţele aplicării art. 192 alin. (2) C. proc. pen., privind cheltuielile judiciare.
Se va deduce prevenţia la zi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 243 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 23 aprilie 2002, la 7 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4271/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4274/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
