CSJ. Decizia nr. 4468/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4468/2003
Dosar nr. 100/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 191 din 10 mai 2002, Tribunalul Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ş.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen.
În baza art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. d) din acelaşi cod, inculpatul a fost condamnat la o lună închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă.
S-a constatat că pedeapsa aplicată a fost executată în perioada 31 octombrie 2000 – 01 decembrie 2000.
Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată D.V., nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen. şi a infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Actul de sesizare a reţinut că la data de 27 octombrie 2000, inculpatul şi alţi tineri au participat la un „bal al bobocilor” organizat la o discotecă din municipiul Brăila, aici aflându-se şi D.V.
După terminarea petrecerii, inculpatul, iritat că P.M., prieten al lui D.V., l-a privit mai deosebit, l-a lovit, şi când a sesizat că cei doi se cunosc, l-a întrebat pe D.V. dacă are asupra sa, bani. Pentru că acesta din urmă i-a spus că nu are bani, inculpatul şi-a introdus mâna într-un buzunar al pantalonilor tânărului, l-a prins de una din mâini, l-a lovit şi astfel a reuşit să-i ia 20.000 lei.
După ce grupul părţii vătămate s-a îndepărtat, între timp inculpatul fiind legitimat de un poliţist aflat în zonă şi care auzise zgomotul produs de lovirea lui D.V., grupul inculpatului i-a ajuns din urmă şi cu toată opunerea unui prieten al lui D.V., Ş.C. l-a lovit din nou.
După ce cel lovit a căzut la pământ, inculpatul i-a mai aplicat lovituri cu piciorul în faţă, el încetând agresiunea abia când a văzut că D.V. sângera.
Actul medico – legal a înscris că D.V. a prezentat tumefiere şi excoriere a piramidei nazale, cruste hematice în fosa nazală dreaptă, obstrucţie nazală bilaterală cu tulburări respiratorii, echimoză a buzei superioare, resturi radiculare ale dinţilor 11, 12 şi 21, mobilitate gradul II.22. Examenul B.M.F. din 30 octombrie 2000 a reţinut că D.V. a suferit un traumatism facial cu fracturi coronare 11, 12, 21, luxaţie 22, plagă contuză suprainfectată buză superioară, epistaxis (agresiune) şi a necesitat pentru vindecare, 8 – 10 zile îngrijiri medicale. S-a mai reţinut că leziunile suferite au constituit prejudiciu estetic temporar.
Cercetarea judecătorească a reţinut că trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni menţionate, nu este conformă cu probele administrate.
Astfel, în instanţă, martorii P.M. şi B.A., prieteni ai părţii vătămate, au declarat că inculpatul l-a lovit pe D.V., dar nu i-a luat bani din buzunar. La rândul său, partea vătămată a declarat că la urmărirea penală a susţinut că inculpatul i-a luat din buzunar 20.000 lei, întrucât era supărat pentru că fusese lovit, şi suma de bani i-a dispărut în condiţiile în care, în jurul său, la ora conflictului, se aflau foarte multe persoane.
Alţi martori, audiaţi şi în instanţă, aşa cum au declarat la urmărirea penală, au susţinut că, deşi se aflau în preajma inculpatului, nu l-au văzut căutându-l în buzunar pe D.V.
Ca atare, s-a reţinut că din ansamblul probelor administrate, nu s-a stabilit, cert, că fapta de a sustrage, prin violenţă, banii părţii vătămate, a fost săvârşită de inculpat.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, motivele invocate fiind greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie, greşita încadrare juridică a faptelor şi neobligarea părţii vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 499 din 24 septembrie 2002, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat în parte sentinţa şi în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod şi din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
S-a mai decis obligarea părţii vătămate D.V. la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Totodată s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, motivul invocat fiind nelegala achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Recursul declarat de parchet nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Art. 63 din acelaşi cod, prevede că este probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o. Alin. (2) al acestui articol prevede că probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate.
Art. 75 C. proc. pen., prevede că declaraţiile părţii vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Raportând la cauză aceste dispoziţii, se reţine că, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe D.V., dar a negat că i-a sustras bani.
În această fază, numai partea vătămată a declarat că inculpatul i-a sustras prin violenţă suma de 20.000 lei pe care o avea în buzunarul pantalonului, martorii P.M. şi B.A. confirmând că incidentul a fost iniţiat de inculpat, care i-a controlat în buzunare.
În aceeaşi fază a procesului penal, P.Şt., M.A. şi G.A. au precizat că s-au aflat în compania inculpatului, care însă nu a sustras vreo sumă de bani.
În faza cercetării judecătoreşti, partea vătămată a declarat „nu pot afirma cu certitudine că acesta mi-a umblat în buzunar şi mi-a sustras suma de 20.000 lei, fiind posibil ca această sumă să-mi fie luată şi de altcineva. Precizez că eu nici în seara respectivă n-am fost sigur că mi-a luat el banii. Menţin declaraţiile date la urmărirea penală, cu precizările făcute astăzi. Precizez că eu le-am spus lui B.A. şi celorlalţi prieteni că după bătaia de la discotecă, mi-au dispărut banii.”
Martorii audiaţi la cercetarea judecătorească: P.M., M.M., P.M., au declarat în acelaşi sens, respectiv că nu au văzut ca inculpatul să-i fi luat vreo sumă de bani părţii vătămate.
În sprijinul acestor declaraţii, se relevă şi faptul că inculpatul a fost legitimat de un poliţist, la acel moment partea vătămată sau prietenii săi, nespunând că inculpatul a sustras, prin violenţă, bani.
În aceste condiţii, instanţele au reţinut corect că fapta de tâlhărie nu a fost săvârşită de inculpat, ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi fiind nefondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., el va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 499 A din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul Ş.C.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4466/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4469/2003. Penal. Neînceperea urmaririi... → |
|---|
