CSJ. Decizia nr. 4464/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4464/2003
Dosar nr.4080/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 187 din 25 aprilie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul D.A. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi la 5 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a constatat că părţile vătămate D.M. şi B.M.C., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, prejudiciile fiindu-le acoperite în natură, prin restituire.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după – amiaza zilei de 5 februarie 2003, inculpatul, aflat în zona Grupului Şcolar de Transporturi din Municipiul Ploieşti, observându-l pe minorul D.M., s-a hotărât să facă rost de bani, sens în care l-a oprit şi sub pretextul că a rămas cu autoturismul în pană de benzină, i-a cerut suma de 10.000 lei.
Întrucât adolescentul l-a refuzat şi a încercat să-şi continue drumul, inculpatul l-a prins de mână, moment în care, speriindu-se, D.M. şi-a scos portofelul, din acesta însă inculpatul luând singur o bancnotă de 10.000 lei şi o alta de 50.000 lei.
Utilizând acelaşi pretext, în ziua de 20 februarie 2003, inculpatul l-a oprit pe minorul B.M.C., elev la acelaşi grup şcolar şi i-a cerut bani. De teamă, minorul şi-a dus mâna la buzunar, dar inculpatul, rapid, i-a luat el din buzunar suma de 30.000 lei, după care i-a aplicat, cu palma, o lovitură după ceafă.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 378 din 1 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, şi în această cale de atac el criticând netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a fi prea mare în raport de datele ce caracterizează persoana sa.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Procedând la aplicarea pedepsei, instanţa a considerat pericolul social grav al faptelor, săvârşite în concurs, respectiv infracţiunile de tâlhărie în formă agravată de comiterea lor în loc public, împrejurările în care s-au săvârşit, şi anume prin violenţe, ameninţări, timorări ale unor minori, dar şi persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale.
Pentru reţinerea unor împrejurări ca fiind circumstanţe atenuante, este necesară considerarea tuturor criteriilor de individualizare, a pedepsei, simpla constatare că inculpatul nu are antecedente penale nefiind suficientă.
Ca atare, stabilind pedeapsa de 5 ani închisoare, executabilă în regim de privare de libertate, ea corespunde şi scopului ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru cele ce preced, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 378 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 februarie 2003, la 14 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4462/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4465/2003. Penal → |
|---|
