CSJ. Decizia nr. 4466/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4466/2003
Dosar nr.2919/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia penală a Tribunalului Prahova, prin sentinţa nr. 162 din 22 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul D.I.P. la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) şi a art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2002 la zi, constatând recuperat integral prejudiciul cauzei S.C. P. SA Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că în luna octombrie 2002, pe timp de noapte şi în mod repetat, însoţit de fiul său minor D.P.P., condamnat şi el în cauză, au furat 1.420 litri motorină în valoare totală de 24.424.000 lei, din conducta magistrală Ploieşti – Braşov, folosind o instalaţie artizanală, montată pe conductă.
Inculpatul şi-a recunoscut activitatea infracţională, contestând doar cantitatea sustrasă, pe care a estimat-o la cca.1.200 litri şi nu 1.500 litri.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, inculpatul major D.I.P., prin care a considerat-o netemeinică, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pe care a apreciat-o deosebit de aspră în raport cu atitudinea sa sinceră, de recunoaştere a faptei săvârşite.
Curtea de Apel, Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 274 din 4 iunie 2003, a respins apelul inculpatului ca nefondat, apreciind că „cererea sa nu se justifică faţă de împrejurarea că minimul special al pedepsei prevăzută de textul incriminator este de 4 ani închisoare, iar fapta a fost săvârşită în formă continuată, deoarece actele materiale s-au săvârşit în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe o perioadă desfăşurată începând cu primele zile din luna octombrie şi până la 19 octombrie 2003, dar şi împreună cu un minor, în speţă chiar fiul său”.
În termen legal, cu reiterarea aceluiaşi motiv, ce a fost examinat şi cu prilejul judecării apelului, inculpatul D.I.P. a declarat recurs, care, analizat în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, va fi respins ca nefondat.
În acest sens, la stabilirea şi menţinerea pedepsei, instanţele au luat în considerare pe lângă modul şi mijloacele de săvârşire a faptei (în timpul nopţii, prin perforarea conductei şi instalarea unei instalaţii artizanale a sustras 1.420 litri de motorină, atrăgând în această activitate şi pe fiul său, în vârstă de 15 ani), de scopul urmărit de inculpat (vânzarea unor cantităţi de motorină consătenilor) şi datele privind persoana sa, şi anume avea un loc de muncă stabil, se confruntă pentru prima oară cu exigenţele legii penale, în condiţiile unei stări de sănătate precară, manifestând o atitudine constant sinceră de recunoaştere atât a faptei, cât şi a periculozităţii ei, astfel că pedeapsa de 4 ani închisoare (minimul prevăzut de lege fiind 8 ani închisoare) nu a fost greşit individualizată, ci judicios apreciată.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.I.P., va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 20 octombrie 2002, la 14 octombrie 2003 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.P. împotriva deciziei penale nr. 274 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 octombrie 2002, la 14 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4465/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4468/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
