CSJ. Decizia nr. 4465/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4465/2003
Dosar nr. 4088/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 234 din 12 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul I.C. la 6 ani închisoare.
În baza art. 271 alin. (4) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 luni închisoare, stabilind, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., o pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare sporită cu un an, urmând să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 12 noiembrie 2002 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
Conform art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului să se afle în municipiul Bucureşti o perioadă de 5 ani.
S-a luat act că partea vătămată P.I.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
Tribunalul a reţinut, că inculpatul I.C., deşi avea interdicţie de a se afla în municipiul Bucureşti, la data de 11 noiembrie 2002, aflându-se în zona Gării de Nord, a smuls geanta de pe umărul părţii vătămate P.I.C., geantă în care se aflau acte, suma de 1.310.000 lei şi un telefon mobil.
Alertat de partea vătămată, şoferul autobuzului martorul P.D., a alergat după inculpat, reuşind să-l găsească în apropiere împreună cu alte persoane rămase neidentificate. Geanta părţii vătămate, aruncată pe jos de inculpat, i-a fost restituită acesteia, motiv pentru care nu s-a mai constituit parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 440A din 18 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul I.C. împotriva sentinţei penale nr. 234 din 12 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Curtea de apel a constatat că sentinţa apelată este legală şi temeinică, sub aspectul individualizării pedepsei, critică formulată în ambele recursuri, apreciind că pedeapsa a fost bine individualizată de prima instanţă în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul I.C.
În recursul declarat de parchet se susţine că pedeapsa a fost greşit individualizată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neavându-se în vedere gravitatea faptei de tâlhărie săvârşită de inculpat (independent de prejudiciul cauzat), cât şi periculozitate deosebită a infractorului recidivist.
În recursul inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând ambele recursuri, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele argumente:
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixe în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prin hotărârile atacate, instanţele au avut în vedere aceste criterii generale individualizând corect pedepsele stabilite, precum şi pedeapsa rezultantă, atât în raport cu gravitatea infracţiunii de tâlhărie săvârşită de inculpat, cu concursul de infracţiuni, cât şi cu periculozitatea inculpatului, infractor recidivist, adăugând un spor de 1 an închisoare, la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, în temeiul art. 33 lit a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
Curtea apreciază că această pedeapsă rezultantă a fost bine individualizată, şi în consecinţă, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 noiembrie 2002 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul I.C., împotriva deciziei penale nr. 440 A din 18 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 noiembrie 2002 la 14 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4464/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4466/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
