CSJ. Decizia nr. 4462/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4462/2003
Dosar nr. 3022/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 102 din 7 aprilie 2003, a condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi a art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) şi a art. 211 alin. (3) lit. a) şi c), la câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe inculpaţii:
V.R.; V.D.V. şi C.M.F.
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus din pedepsele aplicate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 decembrie 2002 la zi, pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi 4.500.000 lei, daune morale, către partea civilă V.Şt.
Inculpaţii au fost obligaţi, totodată, fiecare la plata a câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi la câte 450.000 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în seara de 13 decembrie 2002, inculpaţii s-au deplasat în comuna Abram, judeţul Bihor, la iniţiativa inculpatului V.R., care lucrase în zonă şi ştia că este o casă izolată, unde stau doi bătrâni surzi şi de unde puteau sustrage diferite bunuri.
După ce au consumat împreună ½ litru de ţuică şi cum se înnoptase, inculpaţii s-au dus la locul indicat de inculpatul V.R., au sărit cu toţii gardul în curte, iar inculpaţii V.D.V. şi C.M.F. au desfăcut geamul de la grajd şi au intrat în interior având asupra lor un sac, iar V.R. a rămas de pază în curte. Inculpaţii au pus în sac nouă găini şi o bibilică, cărora le-a răsucit capul pentru a nu face gălăgie, după care inculpatul C.M.F. a ieşit din grajd, intrând în locul său V.R. La un moment dat s-a aprins lumina în casa bătrânilor, situaţie în care C.M.F., care era de pază, a strigat la ceilalţi doi să iasă din grajd, iar la scurt timp a apărut în curte partea vătămată V.Şt., cu o lanternă în mână. Inculpaţii V. au ieşit din grajd cu nişte furci cu care l-au lovit pe V.Şt., iar după ce acesta a căzut la pământ, inculpaţii au sărit gardul în stradă şi s-au îndepărtat în fugă, de locuinţă.
În afară de găini, pe care le-au împărţit între ei, inculpaţii au mai luat şi cele două furci şi o pereche de zăbale pentru cai, pe care le-au vândut.
Potrivit concluziilor Certificatului medico-legal nr. 3827/Ja/1468 din 17 decembrie 2002, întocmit de Serviciul judeţean de medicină legală Bihor, V.Şt. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 13 decembrie 2002 şi care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi comprimare cu mâna şi necesită îngrijiri medicale timp de 7 zile.
Faptele au fost constatate în baza declaraţiilor părţii vătămate, a depoziţiilor martorilor, coroborate cu recunoaşterea săvârşirii lor de către inculpaţii V.R. şi V.D.V. atât la organele de urmărire penală, cât şi în instanţă, precum şi cu recunoaşterea în parte, de către inculpatul C.M.F., care a susţinut că el nu a participat la lovirea părţii vătămate, ci numai la sustragerea găinilor, deci numai la furt.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termen legal, inculpaţii prin care au considerat-o netemeinică, şi anume: C.M.F., deoarece el a săvârşit infracţiunea de furt, în care sens, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi schimbarea încadrării juridice a faptei, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, iar V.R. a considerat pedeapsa aplicată prea aspră, solicitând reducerea ei.
În ceea ce-l privea pe inculpatul V.D.V., urma să se dispună încetarea procesului penal, ca urmare a decesului acestuia.
Secţia penală a Curţii de Apel Oradea, prin Decizia nr. 137 din 12 iunie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor C.M.F. şi V.R., apreciind că vinovăţia acestora este pe deplin dovedită; infracţiunea de tâlhărie a fost comisă de către cei trei inculpaţi în baza unei înţelegeri prealabile referitoare la modul de sustragere a găinilor din locuinţa părţii vătămate.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de inculpatul V.D.V. şi a desfiinţat sentinţa, în sensul că, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva sa.
În termen legal, cu reiterarea aceloraşi motive care au făcut şi obiectul cererilor de apel, inculpaţii C.M.F. şi V.R. au declarat recurs.
Examinând Decizia atacată în raport de cazurile de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând a fi respinse.
1. În acest sens, din coroborarea probatoriului dispus şi administrat în cauză (declaraţiile părţii vătămate; procesul-verbal de constatare la faţa locului şi planşele fotografice; certificatul medico-legal, procesul-verbal de percheziţie domiciliară; procesul-verbal de reconstituire, declaraţiile inculpaţilor din dosarul instanţei; depoziţiile martorilor: T.A.; C.N., rezultă fără nici un dubiu că inculpaţii au săvârşit împreună infracţiunea de tâlhărie. Astfel, deşi fiecare a desfăşurat acte materiale distincte de ale celuilalt, respectiv, în timp ce V.R. şi V.D.V. îl agresau pe V.Şt., C.M.F. a fugit cu sacul în care erau găinile furate de el, toţi au cooperat în mod nemijlocit la comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., prin acţiuni care s-au completat reciproc.
2. Nefondat se dovedeşte şi cazul de recurs referitor la greşita individualizare a pedepselor aplicate, întrucât instanţele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi datele personale ale inculpaţilor, care, deşi tineri, nu desfăşoară activităţi licite şi utile pentru a-şi asigura întreţinerea, recurgând în realizarea acestui scop la fapte infracţionale pe care şi le pregătesc din timp, în care sens se şi organizează în bande.
Aşa fiind, faptele şi împrejurările săvârşirii lor, precum şi vinovăţia inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, rezultă din probele complet analizate şi just apreciate de către instanţe care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situaţiei reale, iar în stabilirea şi menţinerea pedepselor au evaluat corect cerinţele cuprinse în dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaţilor C.M.F. şi V.R., va deduce din pedepsele aplicate timpul reţinerii şi al arestării pentru fiecare dintre ei de la 18 decembrie 2002, la 14 octombrie 2003 şi îi va obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M.F. şi V.R. împotriva deciziei penale nr. 137/ A din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 decembrie 2002, la 14 octombrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 1.400.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4461/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4464/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
