CSJ. Decizia nr. 4470/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4470/2003
Dosar nr. 542./200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 4 iunie 2003, Tribunalul Mureş a condamnat pe inculpatul V.C. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13, art. 99, art. 109 şi a art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 2 septembrie 2001 la 26 septembrie 2001 şi a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu inculpatul G.I.A., condamnat şi el în cauză, şi cu părţile responsabile civilmente V.G. şi V.E., să plătească părţii civile S.G. 10.274.084 lei, despăgubiri materiale, 50.000.000 lei daune morale şi 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
În aceleaşi condiţii, tribunalul a obligat pe inculpatul V.C. să plătească părţii civile Spitalul clinic judeţean Mureş 4.058.652 lei, despăgubiri civile şi 1.670.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în noaptea de 2 septembrie 2001, inculpatul se afla împreună cu G.I.A. într-un bar din satul Cipău, unde era şi partea vătămată S.G., aflată în stare de ebrietate.
Inculpaţii au observat că aceasta avea o sumă importantă de bani asupra sa, fapt ce i-a determinat să hotărască luarea ei, astfel că, în jurul orei 3,30, când S.G. a părăsit localul, inculpaţii au plecat după el şi când l-au ajuns l-a atacat cu violenţă, deposedându-l de un lanţ din aur, un inel şi suma de 100 mărci germane.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal, întocmit de Institutul de medicină legală din Târgu Mureş, sub nr. 2727 din 5 septembrie 2001, numitul S.G. a prezentat leziuni traumatice (politraumatism prin agresiune, traumatism toracic stâng cu fractura coastelor IX-X arc postero-lateral stg. şi contuzie abdominală), care s-au putut produce prin loviri directe repetate cu corp dur, contondent, pentru vindecare necesitând 18 - 19 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termen legal, partea civilă şi inculpaţii, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare, acesta solicitând ca, prin admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei, să de dispună reducerea sancţiunilor şi suspendarea condiţionată a executării lor.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, prin Decizia nr. 155 din 13 noiembrie 2002 a respins ca nefondate, apelurile inculpaţilor, apreciind că pedepsele reprezintă, din punctul de vedere al cuantumului, minimul special prevăzut de lege, aspect care reflectă circumstanţele personale prezentate de către inculpaţi, şi anume lipsa de antecedente penale şi atitudinea cooperantă din timpul desfăşurării procesului penal.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa de control judiciar a constatat că s-au respectat cerinţele cuprinse în dispoziţiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei.
În termen legal, inculpatul minor V.C. a declarat recurs, prin care consideră Decizia netemeinică, invocând acelaşi motiv referitor la întinderea pedepsei şi modalitatea ei de executare.
Examinând hotărârea atacată în raport cu cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
La stabilirea şi menţinerea pedepsei, cât şi la modalitatea ei de executare, instanţele au apreciat în mod judicios criteriile de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând semnificaţia cuvenită împrejurărilor comiterii faptei (în timpul nopţii, cu aplicarea unor lovituri deosebit de periculoase pentru viaţa părţii vătămate), cât şi atitudinii sincere, manifestată de inculpat pe parcursul desfăşurării procesului penal, dar care nu se va putea reintegra în societate, fiind la adăpostul săvârşirii de noi infracţiuni, decât prin executarea pedepsei cu privare de libertate.
În consecinţă, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, nici a celor care se iau în considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 155 A din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 447/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4471/2003. Penal. Legea nr.31/1990. Recurs în... → |
|---|
