CSJ. Decizia nr. 453/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 453/2003
Dosar nr. 2796/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 232 din 21 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul Z.P. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. e) C. pen. şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., dispunându-se, executarea pedepsei cele mai grele de 5 ani închisoare.
A fost dedusă din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive a inculpatului de la 22 noiembrie 1998, la 19 mai 1999.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În esenţă s-au reţinut următoarele:
Potrivit actului de sesizare a instanţei, la 22 noiembrie 1998, agenţii însărcinaţi cu paza Hotelului E. au imobilizat o persoană de sex masculin care a încercat să sustragă un autoturism ce se afla parcat în faţa Hotelului E. din Bucureşti.
În momentul imobilizării, persoana respectivă a propus să dea o sumă de bani pentru a-l lăsa să plece.
La sosirea organelor de poliţie s-a prezentat sub o identitate falsă, atribuindu-şi numele de Z.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în faţa căruia inculpatul s-a prezentat, susţinând că nu recunoaşte faptele, a respins apelul inculpatului.
Prin recursul declarat, inculpatul, a invocat că hotărârile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice, deoarece instanţa de fond a pronunţat soluţia de condamnare fără să efectueze cercetarea judecătorească potrivit legii pentru a se stabili adevărul.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din economia textului de lege enunţat rezultă în mod clar că probele strânse în cursul urmăririi penale, nu servesc drept temei de condamnare ci doar ca temei de trimitere în judecată.
Pentru a servi drept de condamnare, aceste probe trebuie în mod obligatoriu verificate de către instanţă în faza de judecată, în condiţiile prevăzute de art. 289 şi art. 290 C. proc. pen., adică în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi contradictoriu.
Numai după verificarea de către instanţă a probelor descoperite şi strânse la urmărirea penală, cu respectarea principiilor publicităţii, oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii şi după administrarea oricăror alte probe care apar necesare pentru aflarea adevărului, se va putea ajunge la convingerea motivată, asupra probelor care exprimă adevărul şi asupra celor care dimpotrivă, trebuie înlăturate.
Or, în cauză se constată că instanţa de fond, a pronunţat soluţia de condamnare numai pe baza probelor strânse în cursul urmăririi penale, neverificate în condiţiile prevăzute de textele art. 289 şi art. 290 C. proc. pen.
Astfel, în perioada 22 noiembrie 1999 - 21 martie 2002 la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţa nu a făcut nici un act de cercetare judecătorească.
Lipsa de preocupare a instanţei de fond pentru efectuarea cercetării judecătoreşti în conformitate cu prevederile impuse de textele dispoziţiilor art. 289 şi art. 290 C. proc. pen., este de neînţeles şi nejustificată în condiţiile în care, la termenul din 7 septembrie inculpatul s-a prezentat la instanţă, asistat de apărătorul său (inculpatul s-a prezentat la instanţă şi la termenul din 20 noiembrie 2000).
Privitor la cei doi martori, C.C. şi A.S., pe declaraţiile cărora s-a bazat rechizitoriul, instanţa şi la acest termen, din 7 septembrie 2001, în loc să dispună aducerea lor cu mandat prin organele de poliţie pentru a fi ascultaţi, s-a limitat inexplicabil la dispoziţia de a-i amenda cu 200.000 lei, iar apoi, la termenul următor din 4 decembrie 2002, a amânat iarăşi cauza (iniţial la 31 mai 2002, termen preschimbat la 14 martie 2002), fără să mai dispună nimic privitor la aceşti martori, care nu s-au prezentat.
La termenul următor din 14 martie 2002, reţinându-se greşit că dosarul se află în stare de judecată, instanţa a pronunţat sentinţa de condamnare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu judecarea apelului inculpatului, deşi a procedat la ascultarea apelantului care a negat faptele şi vinovăţia, invocând, în apărare, prezenţa martorului A.S. în principalele momente ale desfăşurării faptei; la acelaşi termen din 20 iunie 2002 a respins apelul, confirmând soluţia instanţei de fond, pronunţată fără efectuarea cercetării judecătoreşti.
În concluzie, Curtea constată că în cauză, au fost încălcate prevederile art. 289 şi art. 290 C. proc. pen., prin neefectuarea cercetării judecătoreşti, ceea ce echivalează cu lipsa fazei de judecată, astfel că soluţia instanţei de fond, confirmată de instanţa de apel, este nelegală şi netemeinică.
Drept urmare, se va admite recursul inculpatului, vor fi casate hotărârile atacate şi se va trimite dosarul la instanţa de fond pentru judecarea cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 289, art. 290 şi urm. C. proc. pen., inclusiv pentru efectuarea cercetării judecătoreşti privitor la probele testimoniale invocate în rechizitor şi prin administrarea oricăror alte probe ce vor apare necesare pentru aflarea adevărului şi pentru adoptarea unei soluţii legale şi temeinice.
Se va menţine dispoziţia de arestare a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Z.P. împotriva deciziei nr. 39 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 238 din 21 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă (Tribunalul Bucureşti).
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4526/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4534/2003. Penal → |
|---|
