CSJ. Decizia nr. 4523/2003. Penal. Art.289, 291 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4523/2003
Dosar nr.2655/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Bacău, prin sentinţa penală nr. 3115 din 20 octombrie 2000 a condamnat pe inculpaţii:
- M.C. şi
- M.C., la câte 2 luni închisoare şi respectiv, câte o lună închisoare, pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să execute pedepsele cele mai grele, de câte 2 luni închisoare, constatându-le graţiate în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
S-a reţinut în fapt că, la 28 aprilie 1993, inculpaţii în calitate de lucrători vamali au falsificat 4 declaraţii vamale de import privind intrarea în ţară a 5 autocamioane şi 6 remorci, care la acea dată se aflau în Germania.
Tribunalul Bacău a admis apelurile declarate de procuror şi inculpaţi şi a descontopit pedepsele rezultante de câte 2 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat, în pedepsele componente de câte 2 luni şi respectiv, câte o lună închisoare pe care le-a constatat graţiate în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 fiind înlăturate prevederile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
Împotriva hotărârii definitive, de mai sus, s-a declarat recurs în anulare, prin motivele scrise, susţinându-se în esenţă următoarele:
- hotărârea pronunţată în apel a fost dată cu încălcarea legii prin aceia că, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la 28 octombrie 2000, înainte de judecarea apelului la data de 22 februarie 2001, astfel încât, soluţia corectă era de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaţilor.
În drept, în susţinerea recursului în anulare au fost invocate prevederile art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I, pct. 5 C. proc. pen., dispoziţii în baza cărora va fi examinat, constatându-se că este fondat pentru cele ce urmează.
Într-adevăr, la data soluţionării apelului funcţiona o cauză legală de înlăturare a răspunderii penale a inculpaţilor, respectiv, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
Este de observat că, faptele deduse judecăţii sunt sancţionate de textul încriminator cu pedepse cuprinse între 6 luni şi 5 ani (falsul intelectual) şi de la 3 luni la 3 ani (uzul de fals).
Ori, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale în această situaţie (când legea prevede pentru infracţiunea comisă pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 5 ani) este de 5 ani.
Totodată, art. 124 C. pen., stabileşte că, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, cu o singură condiţie: termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), să fie depăşit cu încă jumătate, în speţă, 7 ani şi 6 luni.
În acest context legal, pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals comise de inculpaţi la 28 aprilie 1993, termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni se împlinea la 28 octombrie 2000, dată anterioară celei la care a fost judecat apelul (22 februarie 2001).
Pe cale de consecinţă, existând o cauză legală de înlăturare a răspunderii penale şi anume împlinirea termenului de prescripţie, sancţionarea legală a procesului penal pornit împotriva inculpaţilor pentru cele două infracţiuni impunea o soluţie de încetare, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi nu de condamnare a inculpaţilor, cu constatarea graţierii pedepselor aplicate.
Pentru aceste considerente, soluţia pronunţată în apel este nelegală şi potrivit art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul în anulare se va admite, hotărârea pronunţată în apel urmând a fi casată .
Rejudecând cauza, în aceste limite, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor pentru cele două infracţiuni, răspunderea penală fiind prescrisă, potrivit art. 122 – art. 124 C. pen.
Se vor menţine cheltuielile judiciare de la instanţa de fond şi dispoziţia de anulare a actelor falsificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 141 din 22 februarie 2001 a Tribunalului Bacău, privind pe inculpaţii M.C. şi M.C.
Casează Decizia atacată.
Înlătură dispoziţia art. 1 din Legea nr. 137/1997.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpaţii M.C. şi M.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., răspunderea penală fiind prescrisă potrivit art. 122 – art. 124 C. pen.
Menţine cheltuielile judiciare de la instanţa de fond şi dispoziţia de anulare a actelor falsificate.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4522/2003. Penal. Art.206 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 4524/2003. Penal → |
|---|
