CSJ. Decizia nr. 4535/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4535/2003
Dosar nr. 928/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 525 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul D.M. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. şi la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 8 mai 2002, la zi.
Acţiunea civilă exercitată de partea vătămată F.C. a fost respinsă ca neîntemeiată şi s-a constatat că prejudiciul cauzat acesteia, în sumă de 5.000.000 lei, ca şi prejudiciul în sumă de 300.000 lei cauzat părţii vătămate S.A. au fost recuperate în întregime.
S-au constatat recuperate în parte prejudiciile cauzate părţilor vătămate D.V. (4 milioane lei din prejudiciul total de 6 milioane lei), B.N. (900.000 lei din prejudiciul total de un milion lei), M.I. (2 milioane lei din prejudiciul total de 3 milioane lei).
S-a luat act că aceste părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3.100.000 lei ca beneficiu rezultat din infracţiune.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 7 mai 2002, inculpatul D.M. împreună cu alţi făptuitori au pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate F.C. de unde au sustras bunuri în valoare de 5 milioane lei.
Fiind surprinşi de partea vătămată, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale.
În aceeaşi noapte, inculpatul a pătruns prin efracţie şi escaladare în locuinţele părţilor vătămate D.V., G.M., B.N., M.I., S.A. de unde, împreună cu celelalte două persoane, a sustras diferite bunuri.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, procese-verbale de cercetare la faţa locului, proces-verbal de recunoaştere din grup, certificatul medico-legal nr. 928 din 8 mai 2002 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Ploieşti, planşe fotografice, dovezi de restituire a bunurilor, declaraţiile inculpatului.
Inculpatul D.M. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, dar instanţa a înlăturat susţinerile sale, întrucât sus-numitul a fost recunoscut de partea vătămată F.C., la momentul prinderii sale purta haina părţii vătămate D.V. şi se afla la o distanţă de numai 300 m de gospodăriile din care sustrăsese bunuri care, în parte, au şi fost recuperate.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 51 din 29 ianuarie 2003, a respins, ca nefondatapelul declarat de inculpat computând detenţia preventivă la zi şi dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul D.M., solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171, 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului şi au dat o justă încadrare juridică infracţiunilor săvârşite de acesta.
Probatoriul cauzei este complet şi convingător interpretat, declaraţiile părţii vătămate F.C. coroborându-se cu certificatul medico-legal nr. 928 din 8 mai 2002 eliberat de Serviciul de medicină legală Ploieşti prin care s-au constatat leziunile pe care aceasta le-a suferit în urma agresiunii exercitate de inculpat, precum şi cu plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, cu dovezile de recuperare a bunurilor sustrase de inculpat, haina părţii vătămate D.V. fiind purtată de D.M. în momentul depistării sale de către organele de poliţie.
Având în vedere numărul faptelor de sustragere de bunuri, săvârşite într-o singură noapte, modul de operare, pericolul social al infracţiunilor comise, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este temeinic individualizată şi corespunde cerinţelor dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale în conformitate cu art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivele de recurs invocate prevăzute de art. 38515 pct. 171, 18 şi 14 C. proc. pen., nu sunt fondate şi urmează să le respingă ca atare.
Curtea constată că recursul declarat de inculpatul D.M. este admisibil cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi cu privire la măsura confiscării dispuse.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin OUG nr. 18 din 2 aprilie 2003, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este graţiată integral. Curtea urmează să admită recursul inculpatului, să caseze Decizia şi sentinţa penală atacate şi înlăturând dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să descontopească pedeapsa rezultantă în componentele sale, pe care le repune în individualitatea lor. Constatându-se graţierea pedepsei de 4 ani închisoare, inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
Cât priveşte măsura de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., Curtea constată că aceasta a fost dispusă în mod nelegal.
Potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Instanţa de fond, constatând că prejudiciile cauzate părţilor vătămate D.V., B.N., M.I. sunt recuperate doar parţial, iar pentru diferenţele nerecuperate în sumă de 2.000.000 lei, 100.000 lei şi respectiv 1.000.000 lei părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, a dispus confiscarea sumei totalizatoare de 3.000.000 lei de la inculpatul D.M., ca beneficiu obţinut de acesta în urma săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Curtea constată că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul a dobândit şi alte bunuri în urma săvârşirii acestei infracţiuni, cu excepţia celor restituite şi în condiţiile în care furturile au fost comise în participaţie penală, alături de alte două persoane rămase necunoscute.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să înlăture dispoziţia privind confiscarea sumei de 3.100.000 lei de la inculpat.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor judecătoreşti atacate vor fi menţinute.
Timpul arestării preventive va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 8 mai 2002, la 15 octombrie 2003.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 525 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002 şi confiscare.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este graţiată integral şi necondiţionat, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
Înlătură confiscarea specială a sumei de 3.100.000 lei de la inculpat.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 mai 2002, la 15 octombrie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4534/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4536/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
