CSJ. Decizia nr. 4566/2003. Penal. Art.269 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4566/2003
Dosar nr. 1741/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 373 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Arad, inculpatul S.H. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 269 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă cea de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 1045/2001 a Judecătoriei Satu Mare, urmând să execute 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată cu cea de 5 ani închisoare, la cât a fost condamnat prin sentinţa nr. 100/2002 a Judecătoriei Cluj în pedeapsa cea mai grea (5 ani închisoare), pe care a sporit-o cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi a fost computată durata prevenţiei.
Au fost anulate, mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1392/2001 al Judecătoriei Satu Mare şi nr. 157/2002 al Judecătoriei Cluj şi s-a emis un altul, conform sentinţei nr. 373/2002 a Tribunalului Arad.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 16 mai 2002, în timp ce se afla în serviciu de planton, pe camera de carantină a Penitenciarului Arad, la orele 22,00, inculpatul, a reuşit să disloce geamul de aerisire şi prin spărtura creată în zid, după predarea serviciului a ieşit în curtea interioară a penitenciarului, a urcat pe acoperişul foişorului de pază de unde a sărit în exteriorul locului de detenţie.
Deşi somat să se oprească şi s-a tras asupra lui un foc de armă, el a fugit fiind reţinut a doua zi.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a fost respins prin Decizia nr. 93 din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestor soluţii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În recursul declarat, Ministerul Public a criticat hotărârile pe motiv de legalitate privind greşita aplicare a prevederilor art. 269 alin. (3) C. pen., în sensul că ignorând dispoziţiile referitoare la punerea în executare a pedepselor, instanţele au adăugat pedeapsa pentru infracţiunea de evadare unei pedepse de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 1045/2001 a Judecătoriei Satu Mare, pe care inculpatul o executase, în loc să o adauge pedepsei de 5 ani închisoare la cât a fost condamnat prin sentinţa nr. 100/2002 a Judecătoriei Cluj, în a cărei executare se afla la data evadării.
Recursul este fondat.
Inculpatul a fost încarcerat iniţial la data de 12 martie 2003, în baza unui mandat de arestare preventivă.
Din fişa de cazier rezultă că pe numele său au fost emise şi alte două mandate de executare a unor pedepse ce nu fuseseră contopite şi anume:
- mandatul de executare nr. 1392/29 octombrie 2001, pentru 3 luni închisoare emis de Judecătoria Satu Mare, din care a executat perioada 13 ianuarie 2000, 11 februarie 2000;
- mandatul de executare nr. 157/2000 pentru 5 ani emis de Judecătoria Cluj, din care inculpatul a executat perioada 30 august 2001, 6 septembrie 2001.
Potrivit Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 538c din 25 februarie 2003, data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii, este cea înregistrată la locul de deţinere.
La data de 12 martie 2002 erau incidente aceleaşi dispoziţii, dar cuprinse în art. 20, din Ordinul nr. 2860c din 6 noiembrie 2000 al Ministrului Justiţiei şi anume:
„Pentru deţinuţii depuşi cu un mandat de arestare preventivă şi cu unul de executare a pedepsei emis în altă cauză, se pune în executare hotărârea de condamnare”, iar în art. 21 se arată „că atunci când deţinuţii sunt depuşi cu două sau mai multe mandate de executare a pedepsei închisorii acestea se pun în aplicare, în ordinea rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti”.
În speţă, inculpatul a fost depus în penitenciar la data de 12 martie 2003, când a început executarea pedepsei de 3 luni închisoare (mandat de executare nr. 1392 din 29 octombrie 2001 al Judecătoriei Satu Mare).
Având în vedere perioada executată anterior rezultă că această pedeapsă de 3 luni închisoare a expirat la 11 mai 2002.
Ca atare, începând cu data de 11 mai 2002 inculpatul se afla în executarea celei de a doua pedepse şi anume cea de 5 ani închisoare.
Aşadar, la data comiterii infracţiunii de evadare 26 mai 2002, inculpatul se afla în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, conform sentinţei nr. 100/2003 a Judecătoriei Cluj.
Potrivit art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută „fără a putea depăşi maximul general al închisorii”.
În această situaţie, instanţa trebuia să dispună ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani, pentru evadare pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare, în total 8 ani închisoare.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că aceasta a fost bine stabilită şi aplicată, instanţele având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu privire la pericolul social al faptei şi la persoana inculpatului, care fiind recidivist a dovedit perseverenţă infracţională.
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, urmează să fie admis, iar inculpatul să execute potrivit art. 269 alin. (3) C. pen., 8 ani închisoare prin noţiunea din pedeapsă ce se execută, înţelegându-se cea de 5 ani închisoare şi nu de 3 luni închisoare, ce fusese executată. Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează a se computa durata pedepsei.
Onorariul apărătorului din oficiu, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva deciziei penale nr. 93 din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara şi sentinţei penale nr. 373 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Arad, privind pe inculpatul S.H.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa în executarea căreia s-a aflat inculpatul, de 5 ani închisoare şi nu de 3 luni închisoare şi la aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 39 alin. (1) C. pen. şi în baza art. 269 alin. (3) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa aplicată în cauză de 3 ani închisoare, pe lângă cea de 5 ani închisoare, deci în total 8 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Compută din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 11 mai 2002, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4565/2003. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4568/2003. Penal → |
|---|
