CSJ. Decizia nr. 4568/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4568/2003
Dosar nr. 4055/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 559 din 10 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R.O. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. b) şi art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat 5 comprimate ecstasy.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat, a sumei de 600.000 lei, indisponibilizată pe parcursul urmăririi penale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 7 noiembrie 2002, la zi.
A mai fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că, la data de 7 noiembrie 2002, organele de poliţie l-au identificat pe inculpat, cu ocazia percheziţiei corporale, având asupra sa 9 comprimate de culoare albă, inscripţionate pe o parte HP, denumite Ecstasy, deţinute în vederea comercializării şi a consumului propriu.
Prin Decizia penală nr. 434/ A din 18 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea acestei infracţiuni.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat.
În timpul urmăririi penale, inculpatul I.R.O., printr-o declaraţie olografă, a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de consum de droguri cât şi cea de traficare a acestora. Detaliind modul de săvârşire a faptelor, inculpatul a relatat de la cine a cumpărat cele 30 pastile de ecstasy, cu suma de 4 dolari bucata, din care un număr de 9 urma să i le vândă prin intermediul numitului M.M. situaţie confirmată şi de martorii A.F.I. şi C.V.V., care a auzit pe recurent relatând organelor de poliţie (după ce a fost percheziţionat) că drogurile găsite, asupra sa, urma să le comercializeze.
Este adevărat că, ulterior, atât inculpatul cât şi martorii M.M. şi A.F.I. au revenit asupra declaraţiilor date iniţial, susţinând, că, fără a dori să cumpere de la inculpat pastile ecstasy, i-au cerut acestuia să „vadă”, doar, cum arată aceste droguri.
Aceste apărări nu pot fi, însă, luate în considerare, în raport de declaraţiile concordante, la care s-a făcut referire mai sus şi în care atât inculpatul cât şi martorii au relatat pe larg, modalitatea comiterii infracţiunilor, probe urmare cărora instanţele au stabilit real atât situaţia de fapt şi au încadrat corect faptele săvârşite.
Pedepsele aplicate sunt, de asemenea corect individualizate, cuantumul acestora stabilit sub maximul special prevăzut de lege, urmare reţinerii în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante, fiind în măsură să ducă, potrivit art. 52 C. pen., atât la reeducarea inculpatului, cât şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel fiind, potrivit art. 37915 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat urmează să fie respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I.R.O., împotriva deciziei nr. 434 din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 7 noiembrie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4566/2003. Penal. Art.269 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4569/2003. Penal. Art.248 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
