CSJ. Decizia nr. 4562/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4562/2003
Dosar nr. 3925/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 221 din 27 mai 2003 a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 21 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi inculpatul C.C., a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 539 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 2849 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Panciu.
Potrivit art. 61 alin. (1) teza II–a C. pen., au fost contopite pedeapsa de 8 ani închisoare şi restul de 539 zile închisoare rămas de executat, iar rezultanta sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost menţinută starea de arest şi computată durata prevenţiei.
Totodată inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile şi să restituie statului cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 6 martie 2003, inculpatul aflându-se în poarta casei, în jurul orelor 19,00, a observat trecând pe drum două persoane în vârstă care discutau că în situaţia în care ar fi o maşină care să-i transporte la domiciliu ar da şi 300.000 lei.
Auzind conversaţia şi fiind convins că au asupra lor o sumă importantă de bani s-a hotărât, ca prin violenţă să-i deposedeze de valorile pe care le-ar fi avut asupra lor.
În vederea punerii în executare a acestei hotărâri infracţionale, inculpatul a luat din magazie un topor după care a plecat în urmărirea lor.
Ajungându-i şi profitând de faptul că era întuneric şi nu erau prin apropiere alte persoane, inculpatul le-a lovit pe la spate cu muchia toporului. Deşi au căzut, victimele au încercat să se ridice motiv pentru care recurentul le-a lovit din nou cu toporul şi cu pumnii.
Întrucât se apropia un autoturism, el le-a târât în şanţul colector de pe marginea drumului şi aici profitând de starea de inconştienţă a lor, a luat din buzunarul uneia din victime un portmoneu şi diverse alte bunuri de mică valoare.
Ulterior, el a mers la un bufet unde a consumat băuturi alcoolice.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a fost admis, hotărârea primei instanţe casată şi înlăturate dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar cel al inculpatului respins.
Împotriva hotărârilor, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a criticat hotărârile susţinând că ele nu sunt legale, deoarece instanţele au reţinut în mod greşit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, întrucât din probele administrate în cauză fapta comisă de el constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie printre altele furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.
Aşa cum rezultă din declaraţiile victimelor, inculpatul le-a luat o sumă de bani şi alte bunuri ca urmare a violenţei exercitate anterior asupra lor, profitând de neputinţa lor de a se apăra.
Instanţa reţine că declaraţiile acestora exprimă adevărul, deoarece din dosar nu rezultă că victimele ar fi interesate să-l acuze pe nedrept pe inculpat. (De fapt nici el nu a pretins că ar fi în ceartă sau în duşmănie cu aceştia chiar el recunoscând că nu le-a văzut niciodată).
Mai mult decât atât din raportul de constatare medico – legală rezultă că victimele au prezentat traumatisme cranio – cerebrale produse cu un corp contondent ceeace confirmă susţinerile lor că au fost lovite în cap cu un topor.
Ca atare, nu se poate susţine că activitatea inculpatului s-a rezumat numai la a-şi însuşi pe nedrept bunuri aparţinând victimelor, acţiunea lui de a fura realizându-se prin violenţă şi neputinţa lor de a se apăra, astfel încât, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie sunt întrunite.
În consecinţă recursul urmează să fie respins.
Întrucât recurentul a fost judecat în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata detenţiei preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 330 din 19 august 2003 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2003 la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4561/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4565/2003. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
