CSJ. Decizia nr. 4607/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4607/2003
Dosar nr. 2900/2003
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 13 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5757/2002, în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 377/2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 3876/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, formulată de condamnatul M.D.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la 450.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de judecată a reţinut că petentul condamnat a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 375/2001 a Tribunalului Prahova, invocând motive de ordin familial.
Din referatul de anchetă socială a rezultat că mama condamnatului, în vârstă de 62 de ani, suferă de insuficienţă cardiacă, având nevoie de ajutor, deoarece are o pensie de urmaş în cuantum de 800.000 lei, iar sora sa este căsătorită.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt împrejurări speciale, care să aibă consecinţe grave asupra familiei condamnatului, pentru a justifica întreruperea executării pedepsei, în condiţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel condamnatul M.D., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că, în raport de concluziile anchetei sociale se impune admiterea cererii, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a i se întrerupe executarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 253/ A din 5 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat recursul declarat de condamnat, apreciind sentinţa atacată legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii pronunţate de prima instanţă, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.D., care fără să critice hotărârile pronunţate, în raport de motivele de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., a susţinut în esenţă, prin apărătorul său, admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor iar pe fond întreruperea executării pedepsei pentru motive de ordin familial.
În ultimul cuvânt acordat, cu ocazia dezbaterilor, condamnatul a lăsat soluţionarea recursului la aprecierea instanţei.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale, Curtea Supremă de Justiţie constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din raportarea acestor prevederi legale la speţa concretă, se reţine că, motivele invocate de recurentul condamnat nu constituie acele împrejurări speciale, care să impună întreruperea executării pedepsei, întrucât situaţia în care se găseşte familia sa, mai precis mama sa care suferă de insuficienţă cardiacă, este de durată şi anterioară aplicării pedepsei în a cărei executare se află condamnatul nefiind în măsură să conducă la ameliorarea acesteia, situaţie în care recursul declarat este nefondat.
Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 3859 C. proc. pen. şi examinându-se şi din oficiu cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi neconstatându-se existenţa vreunui caz de casare, recursul declarat de condamnat urmează să fie respins ca atare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D., împotriva deciziei penale nr. 253/ A din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă condamnatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4603/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4608/2003. Penal → |
|---|
