CSJ. Decizia nr. 4600/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4600/2003
Dosar nr. 2929/2003
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 50 din 22 ianuarie 2003, a condamnat pe inculpatul A.E. la pedepse de 10 luni închisoare; un an şi 6 luni închisoare şi 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive cu începere de la 30 ianuarie 2002, la zi.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul S.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a reţinut, în esenţă, că, la data de 29 ianuarie 2002, prin ameninţare şi exercitare de violenţe, inculpaţii A.E. şi S.E. l-au deposedat de autoturism pe partea vătămată U.I. Inculpatul A.E. a condus autoturismul părţii vătămate pe drumurile publice deşi nu avea permis de conducere, iar în sânge avea o alcoolemie de 1,80 gr.%.
În urma cercetărilor s-a reţinut şi fapta de lipsire de libertate săvârşită de inculpatul A.E., în ce priveşte pe minora M.I., pe care a obligat-o apoi să se prostitueze.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii.
Prin apelul său, parchetul a criticat sentinţa cu privire la greşita achitare a inculpatului A.E., pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, iar inculpaţii au susţinut că nu au săvârşit infracţiunea de tâlhărie.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 121/ P din 11 aprilie 2003, a respins ca nefondate toate apelurile declarate în cauză.
S-a motivat că, pe baza probelor administrate (declaraţii de martori, ale părţii vătămate U.I., procesele verbale de confruntare), a fost reţinută corect de instanţa de fond vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, constând în deposedarea părţii vătămate, prin violenţă şi ameninţări pe timp de noapte şi în loc public, de autoturism şi de actele de identitate.
Totodată, s-a reţinut că M.I. nu a fost lipsită de posibilitatea de a se deplasa şi de a acţiona în raport cu propria voinţă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cerând condamnarea inculpatului A.E. şi pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi inculpatul A.E., care a susţinut că este nevinovat.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Instanţa de fond şi apoi instanţa de apel au făcut o analiză completă a probelor administrate în cauză şi au concluzionat just cu privire la vinovăţia inculpatului A.E., în ce priveşte infracţiunile de tâlhărie, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală şi de conducere a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
La fel şi achitarea inculpatului A.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., a fost dispusă în concordanţă cu probele administrate, care nu evidenţiază nici un fel de activitate din partea inculpatului, pentru restrângerea activităţii de mişcare a părţii vătămate M.I.
Cum motivele de casare invocate nu sunt întemeiate, iar alte motive susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile parchetului şi inculpatului vor fi respinse ca nefondate.
Inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi onorariul avocatului din oficiu, iar din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul A.E., împotriva deciziei penale nr. 121/ P din 11 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 ianuarie 2002, la 17 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2003. Penal. Art.20 rap.la art.208, 209... | CSJ. Decizia nr. 4603/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
