CSJ. Decizia nr. 4618/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4618/2003
Dosar nr. 1737/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 7 iunie 2002, Tribunalul Maramureş a achitat pe inculpatul B.I. în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. e) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Prin aceiaşi sentinţă, inculpatul I.B. a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă de 3 ani, 7 luni şi 5 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată acestui din urmă inculpat, prin Decizia penală nr. 83 din 15 ianuarie 1992 a Curţii Supreme de Justiţie, pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, 7 luni şi 5 zile închisoare.
S-au respins, ca nefondate pretenţiile civile formulate de I.B. cât şi de către Spitalul municipal Sighişoara şi Clinica judeţeană Mureş.
Inculpatul I.B. a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de daune morale către B.I., împreună cu curatoarea sa B.T.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut în esenţă că la data de 21 august 1998, în timp ce se afla la un bar, unde consumase băuturi alcoolice, I.B. l-a ameninţat cu bătaia pe inculpatul B.I. După aplanarea conflictului inculpatul s-a deplasat cu căruţa la domiciliul lui I.B., unde au început să se certe din nou.
În cursul acestei dispute, ce s-a desfăşurat în prezenţa mai multor persoane, I.B. l-a lovit pe inculpat cu un furtun, ce avea la ambele capete părţi metalice, la nivelul arcadei.
Cu toate că inculpatul B.I. a părăsit domiciliul lui I.B., plecând cu căruţa spre locuinţa sa, acesta din urmă l-a urmărit încercând să-l lovească din nou cu furtunul respectiv. Ca urmare, inculpatul B.I. a luat o scândură de la căruţă, cu care i-a aplicat agresorului mai multe lovituri la nivelul capului. Deşi I.B. căzuse la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească provocându-i un traumatism cranio cerebral, care a pus în primejdie viaţa victimei.
În motivarea soluţiei de achitare a inculpatului B.I., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, instanţa a considerat că reacţia violentă a acestuia a fost determinată de atacul direct, imediat şi injust din partea victimei, situaţie în care fapta sa nu constituie infracţiune, fiind săvârşită în stare de legitimă apărare.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 24/ A din 19 februarie 2003, admiţând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de partea civilă I.B., a casat, în parte, sentinţa primei instanţe şi rejudecând cauza a condamnat pe inculpatul B.I., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) şi (3) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului B.I., perioada cuprinsă între 22 august 1998 şi 30 septembrie 1998.
Acelaşi inculpat a fost obligat la plata sumelor de 541.278 lei către Spitalul municipal Sighişoara şi 739.095 lei către Spitalul clinic judeţean Mureş, la 25.000.000 lei daune morale şi materiale către partea vătămată I.B., plus câte 500.000 lei lunar, începând cu data de 21 august 1998, până la încetarea stării de pensie, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.350.000 lei.
Restul dispoziţiilor sentinţei apelate au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii, inculpatul B.I. a declarat recurs, solicitând în principal achitarea, pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, întrucât fapta a fost comisă în legitimă apărare, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei şi a despăgubirilor.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate în recurs cât şi din oficiu, se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.I., încadrarea juridică în prevederile art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate care au fost analizate în considerentele deciziei pronunţate rezultă, fără dubiu că la data de 21 august 1998 I.B., aflat în stare de ebrietate a avut un conflict verbal cu B.I., aflat şi el sub influenţa băuturilor alcoolice. Ulterior, B.I. a venit la domiciliul lui I.B., unde au continuat să se certe, împrejurare în care acesta din urmă l-a lovit cu un furtun, prevăzut cu inserţia metalică, la nivelul arcadei, provocându-i leziuni, care au necesitat 7-8 zile, de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În momentul în care B.I. încerca să se îndepărteze de locul incidentului cu căruţa, a fost urmărit de către I.B., care a încercat să-l lovească din nou cu acelaşi furtun. Ca urmare, B.I. a luat o scândură de la căruţă cu care a lovit, în mod repetat, pe I.B. la nivelul capului. Deşi I.B. căzuse la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească în acelaşi mod provocându-i multiple traumatisme cranio-cerebrale, care au pus în primejdie viaţa victimei.
Intenţia inculpatului de a ucide victima, rezultă din materialitatea faptelor, acesta lovind victima cu o scândură de la căruţă (obiect apt de a ucide) în mod repetat şi cu mare intensitate, în regiunea capului (zona vitală).
Mai mult deşi victima căzuse la pământ în urma primelor lovituri, inculpatul a continuat să o lovească în acelaşi mod, provocându-i leziuni grave (multiple traumatisme cranio-cerebrale), care i-au pus viaţa în primejdie.
Aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. pen., nu se justifică, atâta timp cât atacul părţii vătămate era o continuare a conflictului declanşat la barul din comună (conflict întreţinut şi de inculpat, care după incidentul iniţial s-a deplasat la locuinţa victimei continuând să se certe cu aceasta).
În cauză nu poate fi reţinută nici depăşirea limitelor unei operări proporţionale cu atacul la care a fost supus inculpatul B.I., care aflându-se în căruţă, putea să se deplaseze la locuinţa sa, fără a relua conflictul cu partea vătămată.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului B.I. se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanţa de apel având în vedere atât starea de provocare în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social sporit al infracţiunii reţinute în sarcina sa, cât şi circumstanţele sale personale.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul inculpatului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 24 din 19 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4617/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4619/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
