CSJ. Decizia nr. 4682/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4682/2003
Dosar nr. 4048/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rechizitoriul din 6 septembrie 2002, a trimis în judecată pe inculpatul A.B.R., pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Actul de învinuire reţine, în esenţă, că, în ziua de 21 august 2002, în urma denunţului făcut de numitul B.A., inculpatul a fost prins având, sub scaunul şoferului automobilului pe care îl conducea, un pachet de ţigări, înfăşurat în bandă adezivă, cu 198 comprimate de metilendioximetam - fetamină (M.D.M.A.), produs care face parte din tabelul I, anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 533 din 29 mai 2003, a condamnat pe inculpat, pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 10 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod şi la 4 ani interzicerea unor drepturi, l-a menţinut în stare de arest şi i-a dedus detenţia preventivă, de la 21 august 2002 până la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a dispus:
a) confiscarea şi distrugerea celor 160 de comprimate M.D.M.A., rămase după efectuarea analizelor de laborator;
b) restituirea, către inculpat, a sumelor de 1.011 dolari S.U.A., 100 Euro şi 4.010.000 lei, găsite asupra lui cu prilejul prinderii în flagrant delict;
c) restituirea, aceluiaşi făptuitor, a pistolului, a telefonului mobil şi a autoturismului;
d) obligarea inculpatului la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere:
declaraţiile denunţătorului B.A.;
b) procesul-verbal de percheziţie întocmit de poliţie cu prilejul percheziţionării autoturismului inculpatului;
c) înregistrarea video a percheziţiei autoturismului făptuitorului;
d) pachetul de ţigări, corp delict;
e) declaraţiile martorilor asistenţi H.F. şi C.F., prezenţi la percheziţie;
f) mesajele telefonice schimbare de inculpat cu denunţătorul său, anterior prinderii în flagrant delict.
Inculpatul a declarat apel, susţinând, în principal, că nu este vinovat şi în subsidiar, că urmărirea penală nu este completă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 454 din 25 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul, l-a menţinut pe inculpat în stare de arest, i-a dedus, în continuare, detenţia preventivă şi l-a obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de apel a motivat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi că:
a) efectuarea unei expertize dactiloscopice asupra pachetului de ţigări este, la această dată, imposibil de realizat;
b) reaudierea martorilor asistenţi este nerelevantă;
c) verificarea numărului de comprimate care încap în pachetul în discuţie, nu este elocventă;
d) nu este utilă cauzei audierea unor martori cu privire la o datorie a denunţătorului către inculpat.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, reiterând susţinerile din apel, la care adaugă că i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă.
În parte, recursul este întemeiat.
În cauză, urmărirea penală nu este completă.
Astfel:
1. În rechizitor [(p. 4 alin. (2)], se menţionează că „inculpatul a solicitat ridicarea unor urme papilare de pe pachetul de ţigări în care s-au găsit stupefiantele şi o confruntare a sa cu denunţătorul, cereri respinse de procuror, prin ordonanţa din 2 septembrie 2002, ca neconcludente cauzei”. Ordonanţa în discuţie lipseşte din dosar.
2. Potrivit art. 67 C. proc. pen., admiterea sau respingerea cererii de administrare a unor probe se face motivat, motivare care, în cauză, lipseşte.
3. Probele, cerute de inculpat, erau pertinente, concludente şi utile cauzei, deoarece aveau legătură cu faptele şi împrejurările ce trebuiau dovedite, puteau contribui la aflarea adevărului şi soluţionarea cauzei.
4. Cu prilejul confruntării, se putea verifica dacă aşa cum susţine inculpatul, denunţătorul îi datora suma de 14.000 de dolari, datorie de care încerca să scape pe calea acestui denunţ.
5. „Inculpatul se ocupă, de 8 ani de zile, cu traficul de droguri şi vindea împreună cu un prieten al meu” declară, în instanţă, denunţătorul B.A., declaraţie care trebuie verifică, prin audierea şi a prietenului denunţătorului şi prin confruntarea acestui „prieten” cu B.A. şi inculpatul A.B.R.
6. Cu prilejul aceleiaşi confruntări a inculpatului cu B.A., acesta din urmă trebuie întrebat dacă, înainte de a fi opriţi şi percheziţionaţi de poliţie, A.B.R. a schiţat vreun gest de ascundere, sub scaunul şoferului, a pachetului cu droguri, cu atât mai mult cu cât inculpatul susţine, în instanţă, că „am simţit o lovitură uşoară în scaun, ca şi cum acolo s-ar fi aruncat ceva”.
7. Atrage atenţia faptul că procurorul ceruse poliţiei să-l audieze pe B.A., audiere care, însă, nu a mai avut loc, deşi, potrivit art. 219 C. proc. pen., dispoziţiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală.
8. În procesul-verbal de constatare din 21 august 2002, se consemnează, printre altele, că „sub scaunul şoferului, a fost găsit un pachet de ţigări, înfăşurat în bandă adezivă, conţinând 198 comprimate”. Inculpatul a susţinut, în mod repetat, că în pachetul respectiv încap numai 140 de comprimate, susţinere care trebuie verificată.
9. Rechizitoriul menţionează că „faţă de persoanele necunoscute care au furnizat inculpatului drogurile, în vederea vânzării”, cauza este disjunsă, iar inculpatul a cerut, în mod repetat, ca procurorul să comunice instanţei, care este rezultatul cercetărilor respective. La această cerere, legitimă, a inculpatului, nu s-a dat nici un răspuns, deşi, de la disjungere până azi au trecut peste 400 de zile.
Este deci, evident că, în cauză, urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., recursul va fi admis, iar hotărârile atacate vor fi casate.
În baza art. 38516 şi art. 333 din acelaşi cod, cauza va fi restituită procurorului pentru completarea urmării penale, în sensul:
a) verificării numărului de comprimate M.D.M.A. care încap în pachetul de ţigări găsit sub scaunul şoferului automobilului condus de inculpat.
b) verificării, pe baza unei expertize, a urmelor papilare de pe pachetul respectiv;
c) confruntării inculpatului cu denunţătorul său şi cu prietenul acestuia din urmă, în vederea verificării susţinerilor cu privire la activitatea de traficant de droguri a făptuitorului, a datoriilor denunţătorului către inculpat, şi a gesturilor făcute, în maşină, de către inculpat şi denunţător, anterior opririi automobilului lor de către poliţie;
d) stabilirii rezultatului investigaţiilor cu privire la „persoanele care au furnizat inculpatului droguri în vederea vânzării”.
e) efectuării oricăror alte necesare verificări necesare justei soluţionări a cauzei.
Inculpatul va fi menţinut în stare de arest, subzistând, în continuare, motivele luării acestei măsuri preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.B.R. împotriva deciziei penale nr. 454 din 25 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 38516 şi art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prelungeşte durata arestării preventive a inculpatului, până la data de 12 decembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4681/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4683/2003. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
